Fondul Antonescu si conturile lui Ceausescu sau cum s-au furat banii care trebuiau sa salveze România!

Rasturnarile de regim – cel putin în România – scot la suprafata "baieti destepti", iuti la minte, dar si iuti de mâna, care, simtind mirosul banilor ramasi fara stapân, se grabesc sa si-i însuseasca.

E ceea ce s-a întâmplat dupa Lovitura de stat de la 23 august 1944 cu Fondul Antonescu si, dupa Lovitura de stat din decembrie 1989, cu conturile lui Ceausescu.

Nicolae Ceausescu se credea etern în fruntea României.

În plus, ca si Maresalul, Nicolae Ceausescu nu se gîndea la bunastarea propriei persoane.

N-a existat un cont Ceausescu sub o înfatisare amintind de Fondul Antonescu.

Au existat, în schimb, conturile Securitatii. Fie ale ofiterilor sub acoperire, fie ale ofiterilor care lucrau în domeniul economic.

La o adica, putem compara aceste conturi cu Fondurile Speciale ale Legatiilor din capitalele de tari neutre din 1943N1944, si chiar cu Fondul National.

Pentru ca, indiscutabil, ca si banii Fondurilor Speciale, cei din conturile Securitatii apartineau poporului român.

”Fondul Antonescu a existat! Crearea lui dovedeste grija Maresalului Antonescu pentru interesele tarii puse mai presus de interesele personale.

Nici o marturie, niciun document nu ne lasa sa întelegem ca, în timp ce se preocupa de plasarea Tezaurului B.N.R. la adapost, de constituirea Fondului National din Elvetia, Maresalului Antonescu i-a trecut o clipa prin cap sa-si puna si el deoparte ceva parale.

Tot gratie documentelor tiparite dupa 1989 stim acum ce s-a ales din banii strînsi cu grija de Maresal si pusi în banca din Elvetia pentru ca elita româneasca, plecata din tara dupa venirea rusilor, sa poata exista si activa.