??numai acea parte a artei care exista ?n procesul plasmuirii artistice poate constitui obiectul psihologiei, nu ?nsa si aceea care reprezinta esenta intrinseca a artei. Aceasta a doua parte, ca si ?ntrebarea ce reprezinta arta ?n sine, nu poate constitui niciodata obiectul unui mod de examinare psihologic, ci numai estetico-artistic.?
C.G. Jung

Acesta este secretul efectului artei. Procesul creator, at?t c?t suntem ?n stare sa-l urmarim, consta ?n stimularea inconstienta a arhetipului si ?n dezvoltarea si amplificarea lui p?na la opera desav?rsita.

Plasmuirea imaginii primordiale este oarecum o transpunere ?n limbajul prezentului, prin care i s-a permis oricui sa regaseasca accesul la sursele cele mai profunde ale vietii, care altfel i-ar fi fost zagazuite. ?n aceasta consta importanta sociala a artei: ea lucreaza continuu la educarea spiritului epocii, caci ea aduce acele aspecte care ?i lipseau cel mai mult acestuia. Din insatisfactia prezentului nazuinta artistului se retrage, p?na c?nd ea atinge acea imagine primordiala ?n inconstient apta sa compenseze ?n modul cel mai eficient insuficienta si unilateralitatea spiritului epocii. Aceasta imagine o prinde ea si, ?n timp ce o ridica din cea mai ad?nca neconstienta si o apropie de constiinta, se modifica si forma ei, p?na c?nd poate fi preluata de oamenii prezentului dupa capacitatea lor de ?ntelegere.

C.G. Jung

?Opera de arta nu ?nseamna doar ob?rsie si derivare, ci reprezinta o noua plasmuire creatoare tocmai a acelor conditii din care o psihologie cauzalista ar vrea s-o deduca ?n mod valabil. Planta nu este doar un simplu produs al solului, ci un proces ?n sine calm, viu, creator, a carui natura nu are nimic de-a face cu structura solului.?
C.G. Jung