Un text de referinta, care se înscrie în linia marilor eseuri dedicate iubirii de Stendhal, Ortega y Gasset sau Octavio Paz.

Patrick Süskind se întreaba de ce iubirea – care face din îndragostiti niste saraci cu duhul, când nu de-a dreptul niste brute – continua sa fie socotita cel mai sublim dintre sentimente. si înca: de ce e tema iubirii legata indisolubil de non-tema mortii? E oare dragostea o boala? Patima iubirii, ajunsa la intensitati coplesitoare, se deschide în chip firesc spre moarte?

Revizitând câtiva clasici ai literaturii si filozofiei, cum ar fi Platon, Goethe, Kleist, Wagner sau Thomas Mann, si aplecându-se asupra unui mit fundamental – povestea lui Orfeu si a Euridicei (pusa, ingenios, în legatura cu episodul biblic al învierii lui Lazar) –, autorul Parfumului risca raspunsuri uneori socante, pe care le învaluie în stilul sau rafinat si tandru-sarcastic.