Dialoguri de duminica, o carte scrisa de Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu

„Ce-ar fi, ne-am zis, ca într-o lume în care totul e sufocat de o pasagera «actualitate», în care totul e agitatie cotidiana si surescitare de tip breaking news, sa vorbim despre «inactualitatile» durabile ale vietii, singurele care conteaza cu adevarat?

Vrând sa întelegem ce se întâmpla cu noi când spunem ca «traim», am cautat sa facem un pictorial al vietii, sa surprindem existenta din diferite unghiuri si în diferite pozitii. Am vrut sa descâlcim nodurile existentei, am vrut s-o obligam sa iasa din subîntelesurile ei si s-o facem sa se exprime pe întelesul tuturor. Am vrut s-o recuperam din teritoriul penumbrei, pentru a risipi, macar o vreme, confuzia în care ne complacem traind.“

(Autorii)

„As spune ca frumusetea prieteniei noastre vine din faptul ca de-o viata avem bombaneli reciproce. Ne contrazicem, dar nu putem unul fara altul, si cred ca asta e si sensul dialogurilor pe care le-am încercat si care acum, când sunt sub ochii nostri si se transforma în carte, mi se par mai bune decât noi.“

(Andrei PLESU)

— Andrei, ne apropiem cu adevarat de sfârsitul dialogului nostru de azi, dar si de sfârsitul celor optsprezece dialoguri pe care le-am avut împreuna. Pe mine, am mai spus, discutiile cu tine m-au facut sa înteleg mai bine lumea.

— Avem câteva cearcane în plus…

— Dar ne-am înteleptit, si poate si altii odata cu noi.