Scrierea cunoscuta sub denumirea de Diatessaron, redactata catre 175 d.Hr., de Tatian, elevul lui Iustin Martirul, este cea mai renumita ?ncercare de armonizare a celor patru evanghelii.

Un astfel de demers urmareste ?n principal realizarea unui text unic prin eliminarea suprapunerilor si a afirmatiilor aparent contradictorii din cele patru evanghelii canonice. Interventiile lui Tatian asupra textului propriu-zis au fost minime; ?n schimb, pentru a cuprinde ?ntregul material canonic, el a creat propria sa secventa narativa, ?ndepart?ndu-se astfel de succesiunea si ordinea episoadelor din fiecare dintre cele patru Evanghelii.

?n primele secole crestine, Diatessaron-ul a circulat ?n mai multe limbi (siriaca, greaca, latina, greaca, araba) si s-a bucurat de mult respect, consider?ndu-se ca autorul sau "s-a ?ngrijit cu toata cinstea si ?n cel mai ?nalt grad de ordinea adevarata a acelor lucruri care au fost spuse si sav?rsite de M?ntuitor".

   "Diatessaron"-ul a fost folosit timp de doua secole ca text evanghelic de baza ?n lectiunile si ?n liturghia Bisericii siriene, rolul si ?nsemnatatea sa diminu?ndu-se abia odata cu aparitia Bibliei siriace (Pesita). Efrem Sirul, marele parinte al Bisericii, a scris un important comentariu la opera lui Tatian.