În al treilea volum al Amintirilor sale, care este si ultimul – desi nadajduia sa mai scrie macar unul în plus –, Radu Rosetti îsi povesteste anii de tinerete.

Îi cunoastem, din celelalte doua volume, „metoda memorialistica“.

Din lamuriri asupra unor evenimente politice pe care le-a trait el însusi, din portrete schitate – când cu ironie, când cu o mare duiosie – ale unor oameni de vaza pe care i-a cunoscut, din observatii de mare finete asupra mediului social în care a crescut si s-a format, Radu Rosetti alcatuieste un splendid tablou istoric.

Nu se gasesc cu usurinta în alte parti, scrise cu atâta savoare, pagini despre aristocratia noastrã din veacul al XIX-lea, despre studiile în strainatate ale tinerilor boieri, despre iubirile lor, despre viata mondena de la Iasi si despre suferintele moldovenilor siliti sa se stramute, din cauza politicii, la Bucuresti.

Este pentru prima data, dupa mai bine de trei sferturi de veac, când cititorii au la îndemâna seria completa a Amintirilor lui Radu Rosetti: Ce am auzit de la altii, Din copilarie si Din prima tinerete – carti pe care E. Lovinescu le numea în Istoria literaturii române contemporane „cea mai pretioasa memorialistica din literatura româna“.