In centrul romanului Disectie se afla un episod atroce din istoria Coreei de Sud, masacrul de la Gwangju din mai 1980 cand armata a ucis cu o brutalitate si o cruzime de neinchipuit civilii care protestau, inclusiv femei si copii.

Bilantul celor impuscati, omorati in bataie sau cu baioneta este inca un subiect disputat: armata a declarat sub doua sute de morti, presa straina peste o mie.

Dar cifrele conteaza mai putin aici pentru ca rascolitorul roman al lui Han Kang vorbeste despre un bilant mai profund si mai devastator: povestile intretesute aici ne spun, intr-o scriitura de o sensibilitate exacerbata, ca o trauma se depune in carnea si in oasele victimei zeci de ani, dar si ca moartea unui singur om bulverseaza ireparabil vietile celor care raman in urma.

Ca un omagiu adus victimelor si supravietuitorilor masacrului care nu au voce si trebuie sa fie auziti, romanul este structurat in sapte capitole, fiecare povestit din perspectiva unor personaje diferite si se intinde din 1980 pana in 2013.

Toate sapte au in comun faptul ca au legatura cu acel mai sangeros: intai auzim vocea lui Dong-ho, un baiat de paisprezece ani care isi cauta un prieten disparut in tavalugul acelor zile si ajunge sa aiba grija de cadavrele victimelor nerevendicate si este ucis si el; apoi auzim povestea prietenului disparut care este spusa din perspectiva unui les aruncat intr-o groapa comuna, urmata, pe rand de istorii ale supravietuitorilor - un redactor de carte, un prizonier torturat dupa masacru, o tanara muncitoare intr-o fabrica abuzata si brutalizata, mama lui Dong-hi si, in fine, inchizand o bulca, Han Kang insasi, a carei familie vanduse casa parintilor lui Dong-ho si se mutase din oras cu cateva luni inainte de masacru.

"Mila si compasiunea sunt un impuls uman, dar la fel este si crima" - despre asta ar fi vorba in Disectie: de ce sunt capabile fiintele umane, ce isi pot face oamenii unii altora.

Aceasta carte - pe cat de viscerala si brutala, pe atat de poetica si de intima - plina de cadavre, suferinta, doliu si vina, legi martiale, muncitori siliti sa ia pastile ca sa lucreze non-stop, asasinate si constitutii facute sa garanteze presedintia tarii pe viata, ramane in final un soi de recviem care ne face sa ne punem intrebari despre umanitate, violenta si demnitate.

"Relevant universal si cu niste rezonante adanci, Disectie este un roman frumos si in acelasi timp absolut necesar." New York Times Book Review

"O carte rara si uluitoare care da voce celor care au fost redusi la tacere." The Observer

"Infiorator... Romanul lui Han Kang incearca se verbalizeze ceea ce e de nerostit." Publishers Weekly