„Critica literara tot repeta despre Emma ca avem de-a face cu o nefericita, demna de mila.
In realitate insa, soarta ei e mai umana si mai de ravnit decat aceea a pantecelor muncite ale femeilor din Yonville […], care par sa traiasca doar pentru a indeplini anumite roluri domestice si care cred, la fel ca soacra Emmei, ca femeile nu trebuie sa citeasca romane, spre a nu deveni niste visatoare.
Chiar daca moare tanara si sfarsitul ii e cumplit, Emma are cel putin curajul sa se accepte asa cum este si traieste experiente profunde, pe care virtuoasele burgheze din Yonville nici macar nu le-ar putea banui in existenta lor banala.”
– Mario Vargas Llosa, Orgia perpetua: Flaubert si Madame Bovary
„Doamna Bovary este asemenea garilor din vremea ei: gratioasa, chiar florala, insa faurita din fier.”
– John Updike
„In Doamna Bovary nu e nimic adevarat. E o poveste inventata pe de-a-ntregul; nu am pus in ea nimic din sentimentele mele sau din existenta mea. Iluzia (daca exista vreuna) vine, dimpotriva, din impersonalitatea operei.
Este unul din principiile mele, fara de care nu poti scrie.
Artistul trebuie sa fie in opera lui ca Dumnezeu in creatie, invizibil si atotputernic; sa-l simti peste tot, dar sa nu-l vezi.”
– Gustave Flaubert, Scrisoare catre Domnisoara Leroyer de Chantepie, 18 martie 1857
