Domnul Președinte este una dintre cele mai bune reprezentări ale romanului despre dictatură, onoare pe care o împarte cu opere semnate de Roa Bastos, García Márquez și Mario Vargas Llosa.

În personajul „Domnului Președinte“, căruia nu i se dă un nume, descoperim trăsături ale mai multor dictatori sud-americani, iar guvernul pe care îl conduce este oglinda în care se poate recunoaște, mai mult sau mai puțin, orice regim totalitar, cu toate efectele sale asupra societății și a individului.

Limbajul surprinzător, cu valențe poetice, scenele în care se fac simțite semințele realismului magic, personajele viu conturate, umorul fin și, nu în ultimul rând, suspansul fac din acest roman o lectură pasionantă.

Ceea ce este cu adevărat frumos și transformă această carte demonică, plină de episoade atroce, într-o operă de artă autentică este structura sa formală și, mai ales, limbajul.

Prin acestea, Domnul Președinte a reprezentat un nou început în literatura de limbă spaniolă.

– Mario Vargas Llosa

Într-un anumit fel, toată opera sa, la fel ca toate operele autentice, este autobiografică.

– Arturo Uslar Pietri

Domnul Președinte, ca orice mare operă literară, poate fi citită într-o cheie universală și atemporală, ca o narațiune proaspătă în care se îmbină experimentul cu dorința de a clarifica secretele regimurilor dictatoriale. Asturias se joacă cu limbajul, dând un sens politic clasic acestei proze avangardiste.

– Luis Mateo Díez

MIGUEL ÁNGEL ASTURIAS (1899–1974), diplomat, romancier, poet și dramaturg, a pus bazele a ceea ce va fi cunoscut mai apoi ca boom-ul latino-american.

Romanul Domnul Președinte – început pe când era student la drept (1920) și terminat în 1933 – este cea mai cunoscută operă a sa, fiind adaptată cinematografic, jucată pe scena teatrelor și tradusă în principalele limbi internaționale. Asturias este unul dintre primii scriitori care utilizează tehnica realismului magic.