Considerat unul dintre cele mai frumoase romane ale adolescentei feminine, Drumul egal al fiecarei zile realizeaza portretul, la aceasta virsta, al Letitiei, un personaj care apare si in alte carti ale autoarei

(Provizorat, Fontana di Trevi).

Sub socul mortii neasteptate a unchiului Ion, un om corect, dar resemnat cu infringerea, care tinuse locul tatalui inchis din motive politice, Letitia isi rememoreaza copilaria saraca petrecuta intr-un sufocant oras de provincie si adolescenta in caminul studentesc bucurestean, la fel de exasperant prin lipsa intimitatii.

Obsedata sa nu repete ratarea unchiului, sa se smulga din monotonia vietii intr-o familie marginalizata politic si din promiscuitatea senzualmizera a vietii de camin, Letitia se indragosteste de Petru Arcan, un ambitios lector universitar.

Roman al unei educatii sentimentale, Drumul egal al fiecarei zile arata felul in care vietile noastre se hranesc din experientele altora.

Viata frinta a unchiului Ion contribuie indirect la destinul tinerei femei.

Autenticitatea si concretetea cu care Letitia relateaza faptele, gindurile si nelinistile ei nu ii inlatura misterul.

La capatul lecturii, doar cititorul va decide daca Letitia Branea este puternica sau vulnerabila, invingatoare sau invinsa.