"Du-te cu el" este un roman în egala masura despre dragoste, despre viata, dar si despre moarte.

Dar este în primul rând un roman despre dragoste si cum ar trebui sa fie ea, dar si despre ce nu ar trebui sa permitem niciodata sa ni se întâmple în numele iubirii.

Agnès Ledig a devenit scriitoare dupa ce viata i-a dat o lovitura grea.

Dupa moartea fiului ei, care a suferit de leucemie, medicii au sfatuit-o sa împartaseasca cu semenii suferinta prin care a trecut, ca o forma de terapie pentru a-si vindeca propriile rani.

Sfatul lor s-a dovedit a fi de bun augur întrucât autoarea a cunoscut un succes enorm la public înca de la primul ei roman, „Marie d’en haut” (2011) care a primit premiul cititoarelor revistei Femme Actuelle.

Urmatoarele ei romane: Chiar înainte de fericire (2013, aparut în limba româna la editura ACT si Politon) Pars avec lui / Du-te cu el (2014) si On regrettera plus tard (2016) au devenit rapid bestselleruri.

Si volumul de fata ne introduce în atmosfera unui spital, mai exact, în aparenta liniste specifica sectiei de reanimare.

Aici vom cunoaste majoritatea personajelor acestui roman care atinge o multitudine de teme, dincolo de tema principala care este dragostea.

Este vorba mai exact despre: fragilitatea vietii, forta de a merge mai departe chiar si când împrejurarile ne sunt total potrivnice, ciudatele locuri pe care si le alege iubirea pentru a se înfiripa, adolescenta si problemele ei, relatiile nesanatoase de cuplu, senectutea si fetele ei neasteptate, alegerile grele în fata carora ne pune viata atât de des si, mai ales, este vorba despre respectul fata de noi însine care trebuie sa primeze în toate relatiile noastre si în tot ceea ce întreprindem la un moment dat.

Toate aceste teme vor fi atinse prin intermediul a trei povesti de dragoste diferite care se tes pe parcursul acestui roman seducator.

Eroina romanului este Juliette Toledano, infirmiera la reanimare într-un spital din Strasbourg în vârsta de 36 de ani, care îsi împarte timpul între munca ei solicitanta care îi ofera însa o multime de satisfactii, iubitul ei bancher, director de agentie, care câstiga foarte bine si împreuna cu care locuieste într-un apartament frumos, tratamentele dificile de reproducere asistata în urma carora spera sa aiba copilul pe care si-l doreste foarte mult, si bunica ei Malou, de 84 de ani, care locuieste „La ciocârlii” - un azil de batrâni.

Faptul ca se complace într-o relatie nefericita o va costa scump si o va face la un moment dat sa afirme:

„Mi-am negat libertatea de a fi. Dar simt cum începe sa revina.

O simt crescând în mine cu forta unui val puternic, eu, care faceam pluta pe apa vietii mele, ca sa nu ma scufund. Un val mare, care m-a rasturnat, m-a zgâltâit, m-a izbit de stânca, as fi putut muri, dar, fiindca sunt înca în viata, o sa înot pâna la plaja si o sa scap de rechin. Mirosul de sânge l-a incitat. Mirosul vulnerabilitatii mele e cel care îl incita de ani buni.”