„Cehov a fost un scriitor polivalent [...]. Proza scurta i-a permis în mod special sa construiasca o imagine mozaicala a lumii moderne.

[...] Nu întâmplator, particularitatile inovatoare ale artei narative cehoviene sunt probate de impresionantele portrete psihologice ale personajelor, realizate, de obicei, într-o maniera care permite folosirea mai multor perspective, a mai multor puncte de vedere (pe de o parte, viziunea naratorului, pe de alta parte, reflectarea contradictorie a protagonistului în constiinta celorlalte personaje, precum si autocaracterizarea cu numeroase retractari). [...]

Duelul (1891) este unul dintre cele mai lungi texte cehoviene. [...]

La Cehov, duelul este prezentat ca un anacronism si determina un discurs cu conotatii grotesti si tragicomice. [...]

Drama la vânatoare poate fi interpretata ca o alternativa parodica si polemica la unele motive dostoievskiene fundamentale din Crima si pedeapsa, Fratii Karamazov si Visul unchiului.. [...]

În ansamblu, Drama la vânatoare este o combinatie si o sinteza a mai multor clisee culturale si forme narative, un produs unic al timpului sau.”