Daca ideea de agape este ca un pârâu care, în istoria crestinismului, curge pe un fagas extrem de îngust, iar uneori pare ca se pierde cu totul, eros-ul este fluviul larg ce se revarsa din albie, matura totul în urma lui si, de aceea, nici nu poate fi stavilit teoretic si încadrat sistematic, iar când patrunde în crestinism cauta sa clatine agape si sa-i ia locul.

Istoria motivului crestin al iubirii nu se poate schita drept o singura linie continua.

Dimpotriva, e un proces în decursul caruia motivul agape întâlneste mereu si mereu motivul eros, iar itele lor sunt atât de întretesute, încât e aproape cu neputinta sa le despartim clar.

Istoria ideii de agape se afla în fata noastra ca o drama plina de suspans, care, s-ar putea spune, alcatuieste povestea de culise a istoriei crestinismului.

Eros-ul e dorinta, nazuinta, agape e jertfa.

Eros-ul tinde în sus, agape coboara.

Eros-ul e calea omului spre Dumnezeu, agape e calea lui Dumnezeu spre om.

Eros-ul e stradanie, agape e har.

Eros-ul e iubire egocentrica, cea mai înalta, mai nobila si mai sublimata afirmare de sine a omului, agape e iubire dezinteresata, „nu cauta ale sale“, e daruire de sine.

Eros-ul vrea sa-si câstige viata, sa devina divin, nemuritor, agape traieste viata lui Dumnezeu, îndrazneste „sa-si piarda viata“.

Eros-ul e în primul rând iubirea omului, ale carui chip si asemanare le poarta; agape poarta chipul si asemanarea iubirii lui Dumnezeu, caci „Dumnezeu este agape “.

Eros-ul îsi are temeiul în calitatea, frumusetea si valoarea obiectului sau, nu e spontan, ci dobândit si motivat; agape e suverana fata de obiectul ei, se îndreapta „si spre cei rai, si spre cei buni“, e o iubire spontana, curgatoare, lipsita de motivatie.

Eros-ul constata valoarea obiectului sau si-l iubeste, agape îsi iubeste obiectul si prin asta îi creeaza valoarea.

Ce nu va fi cucerit de iubirea-agape care se daruieste neconditionat nu poate fi cucerit deloc. – ANDERS NYGREN

Marele merit al lui Nygren este, dupa parerea mea, faptul ca ne-a dat un nou instrument de gândire: e atât de convenabil si de edificator sa putem vorbi (si deci gândi) despre cele doua elemente ale iubirii sub forma Eros si agape.

– C.S. LEWIS