V-am mai spus si cu alta ocazie care este parerea mea si cred ca aceasta este si parerea Bisericii.

Trebuie sa vedem cele doau limite intre care trebuie sa incadram abordarea temei procrearii.

Am spus ca avortul este cu desavarsire interzis.

Avem un biletel cu o intrebare care spune: “Nu exista nici o situatie in care avortul poate fi acceptat?”

Nu exista! Am spus acest lucru si il voi mai spune. Cel care a intrebat mentioneaza unele motive pentru care avortul ar putea fi acceptat si intreaba: “Ce se va intampla in aceste cazuri?”, am spus insa clar ca este cu totul interzis.

Sa ne referim acum la cele doua extreme: pe de o parte, nu putem spune ca evitarea nasterii de prunci este crima. Este greu sa spunem asta.

Crima este doar intreruperea sarcinii.

Acesta este un prim aspect.

Pe de alta parte, nu putem spune ca nu este nimic gresit cand un cuplu evita sarcina prin orice mijloc. Este “ceva”.

Aici va interveni Biserica, cu iubire de oameni, cu ingaduinta, cu compasiune si va lua o hotarare.

Dar, dupa parerea mea, nu putem spune in nici un caz ca evitarea unei sarcini nu este nimic si deci ca sotii respectivi ar fi nevinovati.

Ati inteles acum cele doua limite, care se refera, repet, doar la evitarea procrearii si nu la avorturi, care sunt interzise in mod categoric?

Sunt unii care considera ca sotii care evita sarcinile comit o crima.

Nu putem spune asta.

Nu este crima evitarea procrearii, dar nu putem afirma nici ca nu este nici o problema atunci cand un cuplu foloseste un mijloc sau altul de contraceptie.

Nu. Ceva tot este.

Iar Biserica, prin duhovnici, cu iubire de oameni, cu intelegere, cu ingaduinta, va analiza problema, va cantari si ii va ajuta pe soti sa constientizeze problema si sa isi asume responsabilitatea.