Umor romanesc de calitate... aventuri pseudo-politiste din Calea Mosilor pana la la Comarnic, Delta Dunarii si Coltii-Lupchii.....
Cuprinde romanele: De-a v-ati ascunselea, De-a puia gaia, De-a baba oarba, De-a b?za.
?n "De-a puia Gaia", un scriitor-detectiv, dornic sa descopere pacea necesara actului de creatie, ajunge, din locuinta sa din Calea Mosilor, la Comarnic, ?ntr-o pensiune a unei anumite doamne Marita Nachtigal. Intrigi complicate se nasc ?n acest spatiu si zadarnicesc pornirile de natura artistica ale scriitorului. Al Conan Doi este eroul central al unui roman pe jumatate politist, pe jumatate fantastic, plin de umor.
?n "De-a baba oarba", ?ncercarile disperate ale maestrului Conan Doi de a gasi un spatiu propice scrierii unui roman politist continua. Dupa rateul din pensiunea Nachtigal, Conan ajunge ?ntr-o asezare prahoveana, Coltiilupchii, b?ntuita de mistere.
"De-a v-ati ascunselea" reia firul rateurilor scriitorului, ?n ?ncercarea sa de a afla linistea creatiei. De data asta se afla ?n Delta Dunarii ? Mila 41, unde, ?n loc de mult-visata detasare, scriitorul descopera un adevarat "b?lci rural", ?n care aerul Deltei se confunda cu aburii alcoolului.
Personajul Al Conan Doi se afla la cea de-a patra ?ncercare a sa de a scrie un roman politist ?n "De-a b?za". Marele detectiv e ?nsotit de alti trei eroi extravaganti: Babacu, Biba si Babanu.
Fragment "De-a puia gaia":
P?na sa-mi recapat vederea, ma pomenesc luat de m?na si cineva ?ncepe sa pompeze cu ea, gata sa mi-o dejghineze din umar.
- Isaiia Finichi! Dati-mi voie sa ma recomand o data! Vechea dumneavoastra cunostinta. Imposibil sa nu va reamintiti de mine...
Mai lucreaza de c?teva ori la m?na mea, ?n care timp (destul de ?ndelung), ?ncep sa disting o fata rotunda si latareata, turtita ca un taler, asezonata cu niste late pline de rumegus, cum se poarta de c?tava vreme printre clientii caf?-barurilor de pe marile bulevarde.
Chipul ?nversunatului mi se pare cunoscut. Isaiia Finichi? Parca am mai auzit undeva numele acesta. Individul este bondoc, poarta si el niste blugi, ?ntocmai ca Lucky-Lucky, numai ca-s ceva mai slinosi si rosi; numeroasele curele si cureluse ?i vr?steaza vindiacul subtire, prevazut cu multiple si inutile fermoare. De curele at?rna c?teva aparate fotografice, vreo trei sau patru, un mega-flesh japonez, niste exponometre, precum si alte ustensile moderne din dotatia unui fotoreporter contemporan.
Ne-a fotografiat prin surprindere. ?nca mai are aparatul ?n m?na st?nga. Se uita prelung la mine, contrariat ca nu-l recunosc.
- Pai, n-ati colaborat la noi, la "Actualitatea", cu reportajul ala de la Sibiu?... Crima din strada Haller!...
?n sf?rsit mi se aprinde dioda. Cum sa nu mi-l amintesc? E unul din cei mai aiuriti fotoreporteri ai "Actualitatii". Omul care fotografiaza orice si oriunde. Dar cu latele care-i curg de-o parte si de alta a capului, nu mai seamana deloc cu persoana pe care o vazusem la redactie. Numele, ce-i drept, i-l uitasem, desi nu-i un nume obisnuit.
- Ce mai faci, dom'le Finichi? Ce mesteresti pe-aici?
- Vacantier, dom'le Conan, vacantier. Aici ?mi petrec totdeauna concediul. La madam Nachtigal... de ani de zile...
- si-n fiecare an, ?mi ram?ne dator cu c?teva sute de lei...
Coana Marita ?i mai reteaza din entuziasm, furniz?nd aceasta informatie ce nu pare sa-l bucure din cale-afara.
- Vai de mine, venerabila doamna, dar p?na la urma nu vi le-am achitat?
- Sigur ca nu! si mai slabeste-ma cu venerabila, ca tot nu-ti reduc din datorie. De fiecare data ma aiuresti... ba c-ai ispravit banii, ba ca mi-i trimiti prin posta, ca-mi vei face fotografii pentru ei, de parca as avea nevoie de fotografiile matale acum, la v?rsta mea. De ce nu m-ai tras ?n poza c?nd aveam saptezeci de kile si treizeci de ani?... stii ce, dom'le Sica, te-asteapta cineva afara... nu vezi ca s?ntem ocupati?...
Madam Nachtigal se poarta cu el cam aspru, dar sever (dupa cum obisnuieste sa zica tanti Ralita). ?n doi timpi si trei miscari, ?l evacueaza din living-room. si ?n rastimp ce Isaiia Finichi se plaseaza pe-o orbita mai ?ndepartata, coana Marita ?mi dicteaza autoritar:
- Hai, dom'le Conan, muta-ti sase-unu ala pe care l-ai dat, ca ne-apuca noaptea... Lasa-l pe Sica. M-am saturat de el, ca de mere coricove. Mereu se tine de t?mpenii dintr-astea. Nici nu-mi dau seama ce-o tot fi ?nv?rtind cu aparatele alea. Ce fotografiaza?...
Fragment "De-a baba oarba"
In vreme ce ne ?nghesuim unul ?n altul, ?nfig?nd astfel ghimpii si mai profund, apare si "bondarul". Care-i de fapt, o dubita TV, destul de hodorogita si cu motorul bun de dat la fier vechi. Altminteri n-ar fi st?rnit vaetul acela de turboreactor ragusit, de intrasera ?n rezonanta toti brazii din preajma noastra.
?ntruc?t dubita a sosit cu farurile stinse sau nici nu le poseda (data fiind v?rsta ?naintata) n-avem posibilitatea sa observam cine-i personajul de la volan. Mai ales ca nici nu se grabeste sa coboare. Ciudat! ?i suflu Milicai:
- Ce are de g?nd? N-ai impresia c-asteapta ceva?
- Ba da... Dar, daca mai zaboveste mult, va sa ne extragem ghimpii cu penseta, la dispensar...
Abia peste vreo cinci minute se ?ndura de noi. Cetateanul care se da jos din cabina, un individ v?njos, destul de rotofei, chiar c-un ?nceput de burtica, tr?nteste portiera dubitei de-i sare vopseaua, dupa care se ?ndreapta ?n directia pesterei. Priveste c?teva clipe suspicios ?n jur, apoi, d?nd din m?na, patrunde ?n grota, lu?nd-o pe urmele ocupantilor trasurii.
Aud un fluierat l?nga mine, dar nu-i Milica, ci Romanita Curentu.
- Pai, asta-i Laie al lui Parsolea... de la cooperativa. Iar dubita-i a lu fi-su, care lucreaza la C?mpina... Se ?nt?lneste, pe semne, cu Polina!
- si asta? - geme ?ndurerat Geca Zbant, scr?snind din dantura.
- Pai, e unchiu-sau, tovarase veterinar... Om mare, neamuri la Ierusalim si la C?mpina... Ca, daca nu era el sa unga osiile, nu mai ajungea Polina moasa, ?n vecii vecilor amin!...
Ar fi cazul sa vedem ce se ?nt?mpla ?n pestera. Deci, dau comanda:
- Afara din groapa, fratilor, si repede dupa el!
Ajut?ndu-ne, ?n masura posibilitatilor, unul pe altul, reusim sa parasim capcana fara prea mari vatamari. Ne scoatem ghimpii, str?ng?nd din ochi si din buze, si ne scuturam vestmintele. Dar n-apucam sa facem un pas, iarasi ne-aruncam disperati ?n gropan. Fiindca, din nou, se-aude un bondar. De data asta, ceva mai mititel, judec?nd dupa t?r?itul motorului.
Primii ghimpi, din prima cobor?re, au fost niste biete pioneze pe l?nga cei care ne sf?rteca acuma, probabil de dimensiunea unor cuie de 8, din cele folosite la confectionarea lazilor de ambalat buldozere. La vederea motocicletei ce apare la coltul drumeagului, avem toate motivele sa ne consideram ne?ndreptatiti. De ce niste ghimpi at?t de supradimensionati, c?nd avem de-a face c-o biata t?r?itoare, sub 98 cm. ?n loc sa fim onorati de-o autobasculanta de 10 tone, pe masura piroanelor din trupurile noastre.
Nea Romanita Curentu, care pare sa cunoasca ?ntreaga populatie din regiune, ne susoteste rapid, explic?ndu-ne cine-i motonautul:
- Pai, asta-i Titu Margiolea, responsabilul bufetului din Ad?ncuri!...
Imediat ?mi sare o siguranta:
- Cum ai spus? Ad?ncuri?... Care Ad?ncuri?
- Catunul de l?nga Secaturi... De unde-i, de fapt, si nea Lae al lu Parsolea, ca la noi, la Coltiilupchii, el ?i strainas... Mutat ?n averea lu' socru-sau...
si eu care, tot timpul, ?mi imaginasem alt soi de "Ad?ncuri"!
Motociclistul trage l?nga dubita, priveste ?n jur, apoi porneste si el spre intrarea grotei.
- Iesiti, baieti, ca-l pierdem si pe-asta!
- Omule, as zice sa nu ne grabim! - ma tempereaza Iermolai. Daca mai vine vreunul? Chiar si pe-o bicicleta... ?ti dai seama ce ghimpi ne asteapta?...
?nsa pe Zbant ?l fram?nta o problema care nu-i da pace si-l chestioneaza intempestiv pe nea Romanita.
- Sa nu-mi zici ca si asta-i unchiul Polinei, ca nu te cred! Nu vazusi ce tantos cobor? de pe prapadita aia de motoreta? Puteai sa juri ca-i Steeve McQuinn ?n cursa aia de pomina, c?nd ?i duse de nas pe nemti. Ce-are el de ?mpartit cu Polina?...
- Tovarasu veterinar, dar mai ast?mpara-te - glasuieste nea Romanita, s?c?it de-at?tea banuieli -, sigur ca are... S?nt veri primari, dupa mama, iar dupa lege trebuie sa-si ?mparta ?ntre ei ograda mostenita de la raposata tilimindroaica, moarta de febra moftoasa, care-l ?nfiase pe orfanu' lu' sor-sa, moarta si ea tot dintr-un moft de ?ncurcatura de mate...
Daca nu-l ?ntrerup acum pe nea Romanita, ne va prezenta ?ntreaga situatie de cadre a familiei tilimindriu, care-i imposibil sa fie lipsita de alti veri si nepoti, cumetri si cuscri, nasi si fini. Asa ca-l invit:
- Nene, du-ne ?n pestera! Cred c-ai mai fost ?nauntrul Gusteritei, nu?
- Nu! - ?mi raspunde jenat Curentu. Dar ma descurc... Am fost ?n alte pesteri... La Scortoasa, apoi la B?ta Dracului... Toate-s la fel, gauri ?n piatra muntelui...
