Cind animalele de la ferma isi alunga stapinul betiv, toate sint cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceste peste program, astfel productivitatea creste si, pentru moment, gurile sint satule.

Regulile de aur ale colectivitatii vor fi inscrise cu litere uriase pe un hambar: toate animalele sint egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi in pat, nu-si va ucide semenii.

Dar nu trece mult pina cind porcii preiau conducerea fermei si se bucura de privilegiile puterii. Punctul culminant, o subtila ironie la adresa regimului comunist, poate fi inteles fie si numai din ultima regula care mai ramine inscrisa pe hambar: „Toate animalele sint egale, dar unele animale sint mai egale decit altele”.

„Fiecare cuvint de proza serioasa pe care l-am scris incepind din 1936 a fost indreptat, direct sau indirect, impotriva totalitarismului. (...) Ferma Animalelor este prima carte in care am incercat, in deplina cunostinta de cauza, sa fac sa fuzioneze scopul politic si scopul artistic intr-un tot unitar.” (George Orwell)

„Ferma Animalelor este o fabula politica plina de intelepciune, de compasiune si de invataminte pentru vremurile pe care le traim.” (The New York Times)

„Absolut de inalta clasa... Aici Orwell este comparabil cu Voltaire si Swift.” (Edmund Wilson)