Cartea Fetita care nu zambea niciodata este o privire complexa asupra momentului istoric ?n care Nadia Comaneci a uimit o lume ?ntreaga primind sapte note de 10 la Jocurile Olimpice din Montreal, ?n 1976.

Succesul ?ntregistrat atunci a atras atentia asupra contextului politic si social din care provenea gimnasta, st?rnind numeroase comparatii ?ntre Estul comunist si represiv si Occidentul, un model de perfectiune pentru tinerele gimnaste.

Nadia Comaneci a rasurnat aceasta tendinta, devenind un idol pentru multe generatii de sportive.

Cum sa spui povestea acestei ?micute comuniste? la care r?vneau toate fetele din Occident si care ram?nea, totodata, una dintre putinele imagini mediatice cu tinere care nu fusese sexualizata?

Lola Lafon, scriitoare franceza Lola Lafon, frantuzoaica de 38 de ani care este scriitoare, compozitoare si c?ntareata, s-a decis sa scrie biografia Nadiei Comaneci dupa ce a vazut urmatoarea fraza despre Nadia Comaneci pe prima pagina a unui cotidian francez: ?Fetita a devenit femeie; verdict: magia s-a evaporat?.

Romanul pe care l-a scris Lafon este ?un tribut adus primeia, care a tintit spre Luna, a revolutionat drumul restrictiv pe care parintii ?l prevesteau pentru fetele lor, acele fete din anul 1976 care, datorita ei, au ?ndraznit sa viseze la un salt ?n gol, cu muschii str?nsi si cu pielea goala?.

Am incercat sa imi dau seama ce se ascunde in fata acelei fete care a trait un cosmar. Pentru ea a fost horror ce s-a intamplat pe timpul dictaturii Ceausescu. Nadia si colegele sale erau exploatate si torturate. Ceausescu si sotia sa erau precum alchimistii nebuni care doreau sa creeze o creatura.

Ceausescu a facut tot posibilul sa nu o lase sa creasca. A fost o cruzime cand Nadia a incetat sa fie o fetita si sa devina o femeie. Da, magia se terminase, iar asta a fost oribil

Lola Lafon