O meditatie profunda si emotionanta asupra conditiei de femeie si mama.

Leda, o profesoara de literatura engleza, divortata de multa vreme, ramâne pentru prima oara singura dupa ce fetele sale, de-acum mari, pleaca în Canada, sa locuiasca împreuna cu tatal lor.

Convinsa ca va fi coplesita de singuratate si de un sentiment de inutilitate, Leda gaseste în schimb o libertate la care nu îndraznise sa se gândeasca. Aceasta libertate însa, se transforma într-o necrutatoare introspectie provocata de întâlnirea cu o familie galagioasa într-un satuc din sudul Italiei, unde Leda pleaca într-o mica vacanta. Astfel, povestea unei femei care se redescopera pe sine devine povestea unei confruntari nemiloase cu trecutul.

Despre autoare:

Înca de la aparitia romanului Prietena mea geniala, care deschide Tetralogia Napolitana, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în asa-numita „Febra Ferrante".

Este considerata una dintre autoarele contemporane cele mai convingatoare, o stilista desavârsita, cu o intuitie artistica iesita din comun, care a câstigat admiratia mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – si a unor critici importanti: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc.

Dar fara îndoiala, primirea cea mai calduroasa a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare care vorbeste într-un stil plin de frumusete si forta despre sentimentul de apartenenta la un loc, despre relatiile umane, dragoste, familie si prietenie.

Recomandari:

Când citesti un roman al Elenei Ferrante te simti ca si cum Kafka ar fi scris un roman în care Gregor Samsa nu se transforma într-un gândac, ci devine constient fara încetare de identitatea sa de insecta, descoperind metafore ale acestei identitati peste tot în jurul lui.

The Guardian

Desi în romanele Elenei Ferrante spatiul si timpul sunt bine precizate, referintele externe sunt atenuate, lasând locul miscarile subtile, intime, din subterana ale gândurilor si emotiilor.

Harper’s Magazine

Senzational este ca, pe masura ce urmareste cu empatie extremele personajelor sale, stilul lui Ferrante razbate dincolo de orice limita, nerabdator parca sa duca fiecare gând pâna la concluzia sa cea mai radicala si, înapoi, pâna la punctul cel mai radical în care a prins contur.

Lucrul acesta este evident în curajul cu care naratoarele femei vorbesc despre copii si maternitate.

James Wood, The New Yorker