„Iata deci una din ultimele carti ale privirii dintr-o epoca in care nu totul putea fi privit, dar ceea ce era ingaduit devenea semnificativ si pentru domeniul neingaduit, acuitatea privirii fiind intensificata tocmai de interdictie.

Aceasta carte, scrisa inca sub cenzura, suporta din plin lectura timpurilor noi, spre care, chiar cu rateurile stiute, se indreapta si Romania.“ (Monica Lovinescu)

Dincolo de lucidul tablou al unei existente in nuante terne, intr-o societate uniformizanta, Fototeca este si un roman despre cum sa te uiti altfel la lumea din afara si dinauntru.

Colectionarea de fotografii in fototeca unei reviste devine un pretext pentru a urmari spectacolul de pe „ecranul interior“, acolo unde timpul nu mai inseamna succesiune, ci simultaneitate, starea privirii te ajuta sa uiti uratul, primejdiile, spaimele si umilintele, iar viata devine „un desen geometric din patratele colorate a caror combinatie pare nelimitata“.