Francmasoneria, peste tot în lume (în accepțiunea vechilor greci: kosmos), nu mai este o societate secretă, cum poate va fi fost la începuturi, ci o societate discretă, un loc de întâlniri și dezbateri adesea colocviale - mai puțin întinate politic între oameni de "bune moravuri" care găsesc nimerit că după Biserică și Armată să fie "Înregimentați" spre binele Națiunii din care fac parte, displăcându-le mișcarea browniană și tendința entropică ce caracterizează mai toată societatea umană, spre final.

Și nu pot încheia aceste scurte considerații decât amintindu-vă două lucruri: - vechiul dicton latin: "Habent sua fata libelli", în sensul că doresc ca această carte să fie răsfoită de cât mai mulți cititori, spre luminare - și, se pare, ultimele cuvinte ale polimatului Johann Wolfgang von Goethe: "Fiat lux"!