Galben de Crome este o satiră socială rafinată, de un umor subtil, care ia în derîdere modele şi snobismul „lumii bune” britanice, cu toanele, preţiozitatea şi superficialitatea ei.
Personajul central al cărţii, tînărul poet Denis Stone, soseşte într-o vizită la conacul Crome al familiei Wimbush.
Aici întîlneşte o întreagă societate venită să se destindă.
Astfel, romanul explorează o reţea de relaţii şi raporturi sociale din cele mai diverse, căci fiecare personaj are cîte o obsesie ce-l marchează. Henry Wimbush, proprietarul domeniului Crome, un aristocrat bonom şi rupt de realitate, scrie o istorie a familiei, ceea ce-i permite lui Huxley să insereze cîteva pagini de un umor savuros din acea prezumtivă istorie. Soţia lui Henry, Priscilla, pariază maniacal la curse şi la meciuri de fotbal pe baza horoscoapelor.
Mary Bracegirdle e obsedată de „reprimările” sexuale şi cade în plasa unui cuceritor de profesie.
Domnul Scogan, un mizantrop ratat şi cinic, îşi expune tuturor teoriile despre omenire.
Denis însuşi, îndrăgostit fără speranţă de tînăra Anne, compune în minte versuri care să-i definească stările, dar amînă mereu orice decizie.
Întreaga lume descrisă aici de prozatorul britanic are un aer mecanic şi ridicol, fără a fi lipsită de umanitate, iar ironia şi şarja comică sînt omniprezente.
„Iată o carte mult prea ironică pentru a fi numită satiră şi mult prea sarcastică pentru a fi considerată ironică. E genul de roman care îi va înfuria pe cei ce iau în serios totul, inclusiv pe ei înşişi.”
(F. Scott Fitzgerald)
„Îţi vine greu să-ţi înfrînezi entuziasmul în faţa romanului Galben de Crome. E irezistibil de comic şi de penetrant în critica sa asupra vieţii cotidiene.”
(Daily Express)
„Tonalitatea naraţiunii lui Huxley e foarte potrivită cu titlul: de un galben aprins, un galben puternic, ce sugerează strălucirea însufleţitoare a verii.”
(Times Literary Supplement)
„Galben de Crome nu este doar amuzantă şi ingenioasă în sine... ci şi o mostră de observaţie extrem de precisă. Exact acesta e stilul în care vorbesc tinerii, iar reacţiile lor faţă de diversele categorii de bătrîni sînt redate admirabil. E o carte cuceritoare.”
(The Spectator)