Va asigur ca povestea despre care va fi vorba ?n r?ndurile ce urmeaza este o fictiune situata ?n centrul unor evenimente de un realism mai presus de orice ?ndoiala: suntem in t?rgul Baciului, ?n primavara anului 1858, c?nd disputa dintre unionisti si antiunionisti pentru alegerile Divnurilor Ad-Hoc era ?n toi.
Negustorul Mihalache Grigoras se ?ntorcea de la Galati cu harabaua ?ncarcata cu marfa si un surugiu nou - Iovita Valahul -. ?om netrecut de treizeci de ani, voinic, spatos, cu fata aspra si cu privirea de taciune aprins?.
Vom afla ?n cur?nd ca surugiul era fiul boierului Niculae Opran din Braila si ea traise ca fecior de sluga pe l?nga conac, ceea ce l-a facut la maturitate sa aleaga calea haiduciei.
Acesta era lovita Valahul.
Scris cu gustul pentru aventura, ?ntr-un stil vioi, antrenant. ?ntr-o limba literara cursiva presarata, fara a face abuz, cu arhaisme si regionalisme, romanul ?Haiducul Iovita Valahul? ne aminteste - ca atmosfera si personaje - de romanul istoric al lui Mihail Sadoveanu, ceea ce nu-i scade cu nimic valoarea de opera epica originala, ?ntr-o viziune realist-romantica.
