Iepurele de catifea vrea din tot sufletul sa fie iubit.
Este grasun si rotunjor, cum se cade sa fie un iepure, are blana patata cu alb si cafeniu, mustați de-adevaratelea din ața si urechi captusite cu satin rozaliu.
O vreme zace în camera copiilor, alaturi de alte jucarii uitate, si spera din toata inima lui de rumegus ca într-o zi sa aiba parte de dragostea copilului caruia i-a fost daruit.
Pentru ca dragostea, afla el, te poate face adevarat.
„Adevarat nu-nseamna felul cum esti facut…
E un lucru care ti se-ntâmpla. Când un copil tine la tine vreme-ndelungata, nu doar ca sa se joace cu tine, ci fiindca te iubeste cu adevarat, atunci devii si tu Adevarat… Nu se-ntâmpla dintr-odata… Devii treptat. si dureaza mult… În general, când ajungi Adevarat… esti ponosit.
Dar lucrurile astea n-au nicio importanta, fiindca odata ce esti Adevarat, nu mai poti sa fii urât decât pentru cei care nu-nteleg.”
