In spatele frontului. Marele Razboi asa cum l-am vazut eu
Gerhard Velburg, soldat de ocazie, pleaca din garnizoanele din Germania, ajunge, pentru scurta vreme, alaturi de alti intelectuali de formatie, în capitala surprinzator de ofertanta a unei tari balcanice, ca sa-si descopere umanitatea ultima într-un sat uitat de pe malul bratului Borcea, în câmpia altfel fara sfârsit si fara relief a Baraganului.
Velburg îsi petrece la Fetesti cea mai mare parte a sederii lui în România.
Izolat de freamatul istoriei, soldatul nu are decât doua îndeletniciri: se ocupa cu paza bacului si e membru al unui birou de evidenta a populatiei. În mod cu totul exceptional e convocat la deszapezirea caii ferate spre Bucuresti, merge în doua rânduri în capitala, unde face cu oroare cunostinta cu centrul de tranzit al armatei de ocupatie instalat la Malmaison, si se lasa vizitat de istoria mare, în persoana Kaiserului însusi, aflat în trecere prin Fetesti la 14 octombrie 1917.
La plecarea definitiva din România, ajunge sa-si declare iubirea pentru români, dincolo de ideologii si de strategii geopolitice.
Meritul esential al volumului lui Gerhard Velburg este, spre deosebire de un simplu jurnal de razboi, felurimea vocilor care-l întrupeaza. Avem de-a face cu vocea unui razboinic, a unui intelectual si a unui om pur si simplu. Vocile sunt cu atât mai autentice cu cât sunt mai dilematice. Însa fals Velburg nu cânta niciodata.“ (STEFAN COLCERIU)
Fotografia de pe coperta: Ofiteri si soldati germani la Râmnicu Sarat, în vara anului 1917
GERHARD VELBURG (pseudonimul lui Bogislav Tilka, 1887–?), jurist de formatie, a fost mobilizat ca rezervist înca de pe la începutul conflagratiei mondiale, fiind încadrat în administratia de razboi atât în Germania, cât si pe întreaga perioada petrecuta în România, din decembrie 1916 pâna în iunie 1918. Despre autor stim doar ca dupa razboi a trait la Jena si la Leipzig, fiind consilier guvernamental si apoi repetitor legal.
