Reasezarea istoriei noastre s-a dovedit o întreprindere utila si necesara, dar calea de „demitizare” pe care au pornit unii autori – între care si profesorul Lucian Boia –, sustinuti mediatic la cel mai înalt nivel, a ajuns sa fie distructiva pentru adevarul istoric si pentru constiinta publica româneasca.

Recidivând, istoricul mentionat a pus, în anii din urma, sub semnul întrebarii chiar legitimitatea Marii Uniri de la 1918, relativizând dorinta românilor transilvani de a veni spre Tara.

Faptul acesta era menit, în atmosfera Centenarului, sa creeze marasm si incertitudine, inducând neîncrederea totala în forta de regenerare a românilor.

Din fericire, publicul educat si erudit nu poate fi înselat, iar aceasta carte aduce argumentele necesare întelegerii actului Marii Uniri ca o încununare fireasca a dezvoltarii poporului român pâna la stadiul fauririi statului sau national.

Românii nu au fost în istorie un popor malefic si nici unul angelic, ci o comunitate etnica obisnuita, cu particularitatile sale de „enclava latina la portile Orientului”.

Aceasta „insula de latinitate într-o mare slava” a fost câteodata capabila sa uneasca Apusul catolic si protestant cu Rasaritul bizantin, dând adevarata masura a continentului european, care, de multe secole, îsi bazeaza identitatea pe clasicismul greco-latin si pe crestinism.

În concertul natiunilor europene, românii au avut rolul lor, nici mai bun si nici mai rau decât al altor entitati similare, dar au reusit la 1918 sa-si concentreze energiile, creând statul national unitar, fapt pentru care faurarii României merita cunoasterea, pretuirea si recunostinta noastra.

Pentru a întelege corect acest rol, ca si rostul marilor acte din 1918, istoricul este obligat sa caute si sa descopere adevarul omeneste posibil.

Istoria, adevarurile si miturile, Ioan Aurel Pop

"O carte polemica, un raspuns si o punere la punct a lucrarii lui Lucian Boia, "Istorie si mit în constiinta româneasca". Un volum de o înalta tinuta intelectuala si un spirit critic constructiv, dar necrutator.

"Pentru a fi istoric autentic si a scrie realmente despre trecut, cercetatorul trebuie sa fie onest si sa tinda în mod constient spre obiectivitate. Istoricul, în ciuda factorilor perturbatori si a gustului oscilant al publicului, nu are voie sa minta deliberat,sa oculteze în mod constient unele fapte, sa le deformeze pe altele".

(Ioan Aurel Pop)

"Ioan-Aurel Pop aplica o critica necrutatoare aproape fiecarui rând din cartea lui Lucian Boia. Citind volumul profesorului Pop de multe ori nu mi-am putut stapâni hohotele de râs: Lucian Boia este demascat ca un autor inconsecvent si paradoxal în chiar cadrul rationamentului sau".
(George Damian)

"Dupa 1989 s-a înregistrat un nou val de atacuri la adresa istoriei românilor. Ideile promovate de Mihail Roller au fost reluate într-o forma ceva mai rafinata. Neorolleristii aveau studii universitare, faceau parte din „societatea civila”, primeau stipendii si burse de la Fundatia Sörös, ocupau catedre universitate.

Rolul de principal exponent al neorollerismului a fost rezervat lui Lucian Boia, care în decembrie 1989 ocupa functia de lector la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, dar care a fost promovat rapid si direct la postul de profesor universitar. Pe cât de constiincios si-a facut datoria în calitate de secretar cu propaganda în Biroul Organizatiei de Baza a Partidului Comunist Român de la Facultatea de Istorie, pe atât de zelos s-a dovedit a fi în „rescrierea” istoriei românilor, astfel încât nimic sa nu mai poata fi recuperat, deoarece tot ce s-a publicat pâna atunci nu era decât o succesiune de mituri."
(Ioan Scurtu)

Istoria, adevarurile si miturile, Ioan Aurel Pop