Cel de-al treilea volum al marii sinteze iorghiste are in vedere un larg diapazon cronologic, extins din jurul anului 1000 pana in primii ani ai secolului al XV-lea, deci insumand circa patru secole.

Perioada tratata reprezinta numai o secventa a evului mediu, care conform periodizarii generalizate in epoca, acceptata si de N. Iorga, incepe odata cu prabusirea Imperiului roman de Apus si sfarseste cu amurgul celeilalte formatiuni politice de acelasi rang, Imperiul bizantin.

Republicarea monumentalei sinteze asupra istoriei romanilor a marelui savant si patriot Nicolae Iorga, la jumatate de secol de la prima sa editare, este menita sa inlesneasca specialistilor si publicului larg, dornic sa desluseasca tainele trecutului, cunoasterea si aprofundarea unei lucrari fundamentale a istoriografiei nationale, din ce in ce mai greu de procurat odata cu scurgerea anilor.

Din uriasa productie stiintifica dedicata istoriei romanesti, lucrarea in discutie este cea mai intinsa, reprezentand totodata ultima sinteza elaborata de eminentul polihistor care infatiseaza devenirea poporului roman din cele mai vechi timpuri, pana spre sfarsitul perioadei interbelice, motiv suplimentar pentru a suscita o atentie particulara.