Astazi, cuv?ntul ?hitlerist? la noi ?n tara este sinonim cu cuv?ntul ?legionar? si ?n acelasi timp cu ?tradator si dusman al poporului? (Teohari Georgescu, 1945)

Teohari Georgescu, aprilie 1945?Istoria Miscarii legionare. 1944?1968? descrie cum a continuat Garda de Fier sa existe ca organizatie politica dupa venirea comunistilor la putere si cum au coabitat extremistii de dreapta cu ?oamenii muncii?.

?n volum, autorul prezinta modalitatile prin care legionarii au reusit sa se mentina pe scena politica si publica dupa Al Doilea Razboi Mondial, respectiv cum au format un guvern de exil si o ?armata nationala? la Viena dupa 23 august 1944; cum au organizat opozitia ?mpotriva regimului comunist instalat ?n Rom?nia de trupele Armatei Rosii.

Lucrarea mai studiaza gruparile legionare care au participat la rezistenta armata ?n munti; cum si-au schimbat americanii pozitia fata de legionari, ?n contextul participarii acestora la efortul comun al occidentalilor de sabotare a comunizarii Europei de Est de catre Uniunea Sovietica.

De asemenea, cartea mai analizeaza destinul adeptilor extremei drepte ?n ?nchisorile comuniste; cum au reusit sa se integreze legionarii ?n ?societatea de tip nou? pe care au gasit-o dupa ce le-au fost amnistiate pedepsele politice, ?n anul 1964. 

In volumul de fata ? Istoria miscarii legionare  1944-1968 ? etapa care ?ncheie istoria acestei miscari, c?t si traiectoria ei de ansamblu timp de trei decenii (1938-1968), cercetarea se ?ntemeiaza ?n proportie de cel putin 70% pe informatia inedita aflata la Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si ?n Arhivele Nationale Istorice Centrale...

Evolutiile au fost reconstituite cu grija de autor din multiple informatii ? ?n majoritate inedite ? si reprezinta contributii notabile ?n cunoasterea unei teme noi ?n ?ntregimea ei, intrata acum ?n circuitul stiintific.

Citind volumul, ai sentimentul unui lucru bine ?ntocmit. Un sentiment care vine din faptul ca lucrarea urmeaza si aplica regulile stiute si ?ndelung confirmate ale cercetarii istorice: de la informatia culeasa, pe c?t posibil, din multiple documente, la analiza ei critica si la reconsti-tuirea ?ntr-un tot coerent, c?t mai aproape de ce va fi fost.
Este un rezultat care ne confirma ca realitatea unor ani poate fi cunoscuta, ?ncet, cu truda, dar cu ?ntelegere si dreapta cumpanire.?

Acad. Dinu C. Giurescu

* * *

Asa-zisul ?pericol legionar? nu era doar o tema propagandistica dupa razboi. Garda de Fier fusese ?n perioada interbelica o grupare importanta pe scena politica rom?neasca, chiar daca nu avusese reprezentare parlamentara consistenta.

?n primul r?nd, organizatia s-a remarcat prin abilitatea de a-i atrage pe tinerii intelectuali ?n r?ndurile ei, dar si prin unele episoade extremiste, cum au fost asasinatele contra prim-ministrilor Ion-Gheorghe Duca si Armand Calinescu .

?n perioada septembrie 1940-ianuarie 1941, Miscarea legionara ?si exercitase actul de guvernare alaturi de Ion Antonescu, ?nsa colaborarea s-a ?ncheiat violent, prin evenimen-tele din 21-23 ianuarie 1941 .

Dupa 23 august 1944, cercurile politice, militare si intelectuale sustineau ca Garda de Fier reprezenta un pericol pentru soliditatea colaborarii cu Aliatii, ?ntruc?t era de sorginte nazista si astepta instructiuni din Germania ? organizatia fiind denumita ?Coloana a V-a a lui Hitler?.

Lucrarile stiintifice elaborate ?n baza documentelor de arhiva au infirmat teza supunerii ideologice a legionarilor fata de nazisti, precum si a finantarii de la Berlin. Mai mult, ?n perioada razboiului, liderii organizatiei refugiati ?n Germania avusesera un statut incert, fiind internati ?n domicilii obligatorii si ?n lagare ...

Teza pe care o sustinem, ?n urma cercetarii ?ntreprinse, este ca Miscarea legionara a reusit sa ram?na o organizatie politica si dupa 23 august 1944, desi oficial nu i-a fost reconfirmat nici un moment acest statut.

Desi fostele partide politice care activasera ?nainte de februarie 1938 si-au putut relua activitatea, legionarii nu au beneficiat de acest drept, ?n baza Conventiei de Armistitiu, care interzicea activitatea organizatiilor de extrema dreapta.

Totusi, neoficial, legionarii erau considerati parteneri de dialog politic at?t de comunisti, c?t si de celelalte      partide democratice.

?ntruc?t situatia internationala era confuza dupa 9 mai 1945, exist?nd zvonuri privind ?iminenta? unui nou razboi mondial ?ntre tarile democratice si cele comuniste, Miscarea legionara a ramas o organizatie ?n asteptare.

Ilarion Tiu

Dupa Lovitura de Palat de la 23 august 1944, Rom?nia a intrat ?ntr-o noua faza a istoriei sale, caracterizata de influenta dominanta a Uniunii Sovietice. P?na ?n decembrie 1989, at?t viata politica, c?t si viata privata au fost marcate de aceasta reconfigurare a statutului international al tarii noastre.

Miscarea legionara, alaturi de gruparile politice traditionale, a fost influentata de noile ?mprejurari, evolutia organizatiei av?nd o serie de caracteristici. ?nca de la fondare, Garda de Fier a facut parte din familia politica a extremei drepte.

Asadar, prin ideologie, gruparea se afla ?n opozitie cu Partidul Comunist Rom?n, care, dupa 23 august 1944, a devenit dominant pe scena politica a tarii, cu ajutorul Armatei Rosii si a Uniunii Sovietice. Pe de alta parte, conducerea Miscarii legionare, aflata ?n Germania, a fost angrenata ?ntr-o constructie opozitionista fata de noile autoritati instalate dupa 23 august 1944 ? ?Guvernul National? de la Viena.

Asadar, legionarii din tara se aflau subordonati ierarhic unor lideri fideli ?nca nazistilor, av?nd, ?n consecinta, un statut incomod. Nu trebuie omis nici faptul ca membrii Garzii de Fier erau considerati impulsivi, extremisti si, ?n consecinta, un pericol pentru democratizarea Rom?niei, solicitata de Natiunile Unite Antifasciste la finalul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Toate aceste aspecte negative de imagine ale Miscarii legionare au fost exploatate de Partidul Comunist Rom?n, care, ?ncep?nd cu 23 august 1944, ?ncerca sa-si legitimeze politic dominanta pe care Armata Rosie i-o atribuise ?n actul de guvernare.

?Tema legionara? a fost utilizata continuu de propaganda comunista, cu precadere p?na ?n martie 1945, c?nd la conducerea Executivului a fost instalat dr. Petru Groza (cazurile de activitate legionara erau fictive, av?nd rolul de a ?ntretine atmosfera de ?pericol nazist? ?n r?ndul populatiei)[2].

Nici dupa acest moment legionarii nu au fost exclusi de pe lista ?atentatorilor? la ?democratizarea? tarii, dar discursul propagandistic oficial s-a nuantat si s-a estompat.

Asa-zisul ?pericol legionar? nu era doar o tema propagandistica dupa razboi. Garda de Fier fusese ?n perioada interbelica o grupare importanta pe scena politica rom?neasca, chiar daca nu avusese reprezentare parlamentara consistenta.

?n primul r?nd, organizatia s-a remarcat prin abilitatea de a-i atrage pe tinerii intelectuali ?n r?ndurile ei, dar si prin unele episoade extremiste, cum au fost asasinatele contra prim-ministrilor Ion-Gheorghe Duca si Armand Calinescu[3].

?n perioada septembrie 1940-ianuarie 1941, Miscarea legionara ?si exercitase actul de guvernare alaturi de Ion Antonescu, ?nsa colaborarea s-a ?ncheiat violent, prin evenimentele din 21-23 ianuarie 1941[4].

Dupa 23 august 1944, cercurile politice, militare si intelectuale sustineau ca Garda de Fier reprezenta un pericol pentru soliditatea colaborarii cu Aliatii, ?ntruc?t era de sorginte nazista si astepta instructiuni din Germania ? organizatia fiind denumita ?Coloana a V-a a lui Hitler?.

Lucrarile stiintifice elaborate ?n baza documentelor de arhiva au infirmat teza supunerii ideologice a legionarilor fata de nazisti, precum si a finantarii de la Berlin[5].

Mai mult, ?n perioada razboiului, liderii organizatiei refugiati ?n Germania avusesera un statut incert, fiind internati ?n domicilii obligatorii si ?n lagare[6].

Av?nd ?n vedere contextul descris mai sus, ?n lucrarea de fata vom prezenta o analiza istorica a evolutiei Miscarii legionare dupa 23 august 1944, prin metoda cronologica, ?n vederea identificarii mecanismelor prin care organizatia a supravietuit politic dupa intrarea Rom?niei ?n razboiul contra Germaniei.

Ne intereseaza, de asemenea, mijloacele prin care Garda de Fier a reusit sa evite asocierea cu nazistii dupa ?ncheierea conflagratiei, si ?n ce masura a reprezentat o forta de opozitie pentru Partidul Comunist Rom?n.

Vom studia activitatea organizatiei si dupa suprimarea gruparilor politice de catre regimul comunist, ?ncep?nd cu 1947.

Limita superioara cronologic este anul 1968, c?nd statutul Rom?niei pe plan international s-a ?mbunatatit datorita unor actiuni dizidente ?ntreprinse de Nicolae Ceausescu ?n cadrul ?blocului socialist?, ?n urma carora a c?stigat simpatia statelor democratice.

Dupa acest moment, interesul occidentalilor fata de opozitia din Rom?nia, inclusiv fata de legionari, a scazut drastic, descuraj?nd astfel atitudinile contestatare la adresa regimului.

Teza pe care o sustinem, ?n urma cercetarii ?ntreprinse, este ca Miscarea legionara a reusit sa ram?na o organizatie politica si dupa 23 august 1944, desi oficial nu i-a fost reconfirmat nici un moment acest statut.

Desi fostele partide politice care activasera ?nainte de februarie 1938 si-au putut relua activitatea, legionarii nu au beneficiat de acest drept, ?n baza Conventiei de Armistitiu, care interzicea activitatea organizatiilor de extrema dreapta.

Totusi, neoficial, legionarii erau considerati parteneri de dialog politic at?t de comunisti, c?t si de celelalte partide democratice. ?ntruc?t situatia internationala era confuza dupa 9 mai 1945, exist?nd zvonuri privind ?iminenta? unui nou razboi mondial ?ntre tarile democratice si cele comuniste, Miscarea legionara a ramas o organizatie ?n asteptare.

Aceasta intra ?n calculele politice at?t ale comunistilor, c?t si ale national-taranistilor. De fapt, toate gruparile de pe scena politica au avut negocieri neoficiale cu legionarii, p?na ?n momentul interzicerii partidelor, ?n anii 1947-1948.

De asemenea, dupa instalarea definitiva a regimului comunist, ?n 1948, Miscarea legionara si-a pastrat statutul de organizatie politica, pe fondul aceluiasi prezumtiv razboi ?iminent? ?ntre Est si Vest. Chiar dupa eliberarea detinutilor politic, din 1964 legionarii erau tratati ca potentiali opozanti ai regimului, ?n contextul ?n care nu au fost sinceri ?n procesul de ?reeducare prin munca cultural-educativa?, pastr?ndu-si atitudinile dob?ndite prin ideologia de dreapta pe care o ?mbratisasera ?n tinerete.

Av?nd ?n vedere ca Miscarea legionara a fost o organizatie politica dupa Al Doilea Razboi Mondial, vom studia ?n ce masura a activat ?mpotriva instaurarii dictaturii comuniste.

?n consecinta, vom analiza un caz paradoxal, respectiv actiunea unei grupari de extrema dreapta contra instaurarii unui alt tip de autoritarism, de st?nga. Trebuie mentionat ca, ?nca din 1944, legionarii au renuntat la tezele ideologice autoritariste, pe fondul unui curent general european de democratizare a vietii politice.

Dupa cum am precizat anterior, resursele Miscarii legionare de opozitie fata de instaurarea comunismului erau limitate.

?n primul r?nd, prin Conventia de Armistitiu, legionarii trebuiau sa renunte la unele mesaje doctrinare ale organizatiei, care-i facusera atractivi ?nainte de razboi. Asadar, ?nceta critica la adresa democratiei si a ?politicianismului?.

De fapt, nici nu mai conta asa mult doctrina dupa 23 august 1944, ?ntruc?t nu s-au mai facut ?nscrieri semnificative. Dispozitiile catre cuiburi spuneau ca era nevoie de ?oameni siguri?, cunoscuti cu activitate legionara ?nainte de razboi, pentru a nu se infiltra agenti ai serviciilor secrete.

Pe de alta parte, ca si ?n cazul celorlalte ?partide istorice?, actiunea de recrutari de noi membrii era iluzorie, ?ntruc?t cetatenii neangajati politic ?nainte de razboi s-au ?nscris ?n partidele de st?nga, pentru diverse beneficii, sau pentru a-si conserva statutul socio-economic. ?n general, partidele traditionale s-au bazat pe membrii pe care-i avusesera ?nainte de februarie 1938.

Pe l?nga aceasta problema a recrutarilor de noi membri, Miscarea legionara mai avea probleme si ?n ceea ce privea mentinerea celor vechi. Mai mult dec?t national-taranistii sau national-liberalii, legionarii ?nclinau sa se ?nscrie ?n partidele apropiate comunistilor, din oportunism sau constr?ngere.

?n consecinta, potentialul de actiune politica al Miscarii legionare dupa razboi a fost afectat de noile ?mprejurari. ?n general, organizatia a supravietuit ?n virtutea instinctului de conservare, membrii sai action?nd pentru a cunoaste ce avea de g?nd Guvernul cu ei, sau ?n baza relatiilor de prietenie.

Asadar, pe parcursul lucrarii vom analiza ?n ce masura s-au putut mentine unele contacte ?n ?mprejurarile date (capitolul 1), care erau planurile organizatiei pentru Rom?nia post-belica si ?n ce masura Miscarea legionara a participat la rezistenta ?mpotriva comunismului (capitolul 2).

De asemenea, vom studia daca noua structura colectiva de conducere a organizatiei de dupa razboi (constituita ?n jurul lui Nicolae Petrascu) a reusit sa mentina unitatea Garzii de Fier ? ?n libertate si ?n spatiul penitenciar ?, av?nd ?n vedere ca, prin traditie, exista un singur lider care avea autoritate asupra tuturor camarazilor (capitolul 3).

Nu ?n ultimul r?nd, ne intereseaza cum a supravietuit organizatia dupa gratierea detinutilor politic ?n 1964, si ?n ce relatii s-a aflat cu regimul comunist ?liberal? al lui Nicolae Ceausescu (capitolul 4).

Analiza activitatii Miscarii legionare ?n perioada 1944-1968 se doreste a fi o contributie la istoriografia rom?neasca ?ntruc?t nu exista lucrari de specialitate dedicate exclusiv acestei perioade.

Cercetarea va contribui la cunoasterea ?n domeniu, incluz?nd Miscarea legionara ?n categoria gruparilor politice care s-au opus instaurarii comunismului ?n Rom?nia, ?n baza unei analize care ?mbina contributiile istoriografice de p?na acum, cu informatiile extrase din memorialistica si documentele inedite de arhiva.