Jurnal de razboi (1916-1918) Editie prescurtata

S-a scris mult si bine despre stralucitoarea îmbinare genetica din fiinta Reginei Maria.

Atunci când gustul rusesc pentru fast, ceremonial si spatii infinite se uneste cu infailibilul fler imperial britanic, cultul victoriei si al onoarei, e limpede ca rezultatul va fi unul invincibil si spectaculos.

Regina Maria stie sa fie stapâna, e constienta de gratiile feminitatii hiperdotate, adora echitatia, supletea ofitereasca si ordinea militara la fel de convingator precum patroneaza gradinaritul la Cotroceni, Peles, Bran si Balcic, pentru ca în acelasi timp sa gaseasca o noua voluptate pe care o slujeste cu exemplara asiduitate: voluptatea filantropiei.

Multumita exemplelor ei, toata lumea buna se familiarizeaza cu voluntariatul, începe sa frecventeze balurile filantropice, sa trimita bani, cazarmament si provizii pentru front ori sa-si transforme vilele în spitale de campanie.

Însemnarile zilnice ne-o dezvaluie daruind si daruindu-se din zori si pâna-n seara celor mai diferite segmente sociale, cu aceeasi jubilatie a generozitatii.

Ea dezminte înca o data prejudecata ca numai egoismul si mizantropia sunt eficiente, aratând ca tocmai altruismul, vointa de a face binele si a câstiga din darnicie compun blazonul omului adevarat.