Povestea lui Batuk, o fetita indiana dusa la Mumbai de la tara si v?nduta pentru a se prostitua de catre tatal ei.

Desi dureroasa la lectura, povestea lui Batuk vorbeste despre exploatarea copiilor si despre nepasarea cu care acestia sunt tratati in toata lumea, dar ne ofera si un mesaj incurajator despre puterea de a te ridica pe care ti-o dau cuvintele si cititul

Fragment: Jurnalul Albastru

Am luat o pauza. Mamaki Briila e multumita de mine. si are de ce! Am muncit din greu toata dimineata, iar c?nd i-am spus ca-s obosita, mi-a raspuns cu un z?mbet.

- Odihneste-te, micuta mea Batuk, mi-a spus ea. Azi or sa vina o groaza de bogatani.

De fapt, nu-s deloc obosita.

Ma cheama Batuk. Sunt o fata de cincisprezece ani, iar cuibusorul meu se afla pe Strada Mare din Bombay. Sunt aici de sase ani si am fost daruita cu frumusete si un creion. Frumusetea mea vine din interior, iar creionul, de dupa urechea lui Mamaki Briila, care este sefa mea.

Am vazut cum a cazut creionul de dupa urechea lui Mamaki in urma cu doua nopti. Tocmai gatisem o prajitura, iar ea a dat buzna in cuibusorul meu cu un z?mbet enorm, s-a aplecat spre mine, m-a ciupit de obraz si m-a sarutat pe crestet. C?nd s-a inclinat, s?nii sai ca niste pungi uriase mi s-au apropiat de fata at?t de mult, inc?t am vazut intre ei stralucirea transpiratiei. Mamaki mirosea la fel ca noi, dar mai ur?t.

Ca sa se poata indrepta de spate, si-a dus m?inile la sale si s-a clatinat usor, iar s?nii i s-au leganat de parca ar fi fost doi copilasi care-i at?rnau de g?t - ai fi zis ca dansau. A luat creionul de dupa ureche, apoi a scos dintr-un pliu al sariului (sau poate al pielii) un carnetel c?t o palma, de culoare galbena.

Dupa ce l-a deschis, si-a plecat iarasi privirea spre mine, iar pe fata ei rosiatica s-a latit inca un z?mbet, cum se imprastie o cana de apa pe piatra. A facut un semn cu creionul in carnetel, misc?ndu-si iute m?na umflata, apoi mi-a vorbit cu bl?ndete:

- Scumpa Batuk, a spus ea bl?nd, esti preferata mea. Am crezut c-o sa ma dezamagesti in seara asta, dar intr-o singura ora m-ai facut sa te iubesc.

Sunt sigura ca avea de g?nd sa-mi aminteasca miile de favoruri pe care mi le facea, dar a intrerupt-o un tipat al lui Puneet.

Puneet este prietenul meu cel mai bun si locuieste doua cuibusoare mai incolo. Tipa rar, spre deosebire de printesa Meera, care urla de fiecare data c?nd gateste o prajitura.

Puneet tipa numai c?nd trebuie, iar urletul pe care l-a scos in acel moment ar fi putut sfar?ma pietrele. Fusese un tipat foarte ascutit, st?rnit nu de vreo durere fizica, pentru ca Puneet nu simte durerea, ci de spaima - Mamaki si-a dat ea seama de asta imediat. Puneet e cel mai valoros dintre noi, pentru ca e baiat.

Tipatul lui Puneet a destramat linistea care invaluia strada pe inserat, iar z?mbetul a cazut de pe chipul lui Mamaki, la fel cum pica o moneda care pica pe pam?nt. si-a intors spre mine fundul c?t toate zilele si a iesit valv?rtej din cuibusor.

M-a impresionat ca Mamaki - un ditamai obiectul asezat pe pam?nt - putea sa se miste cu o asemene viteza atunci c?nd era nevoie.

C?nd a zbughit-o din camera mea, coada sariului i s-a infoiat si mi-a adus aminte de p?nzele folosite pentru a proteja recoltele de soarele verii. Tocmai in acel moment i-a alunecat lui Mamaki creionul de dupa urechea unsa cu nemaipomenitul ei ulei de corp.

In urma sa...