„O opera în care atitudinea morala si loialitatea joaca un rol asa de mare poate parea învechita multor oameni de azi.

Solidaritatea nationala pe care N. Iorga a predicat-o necontenit a ramas o formula conventionala, repetata la festivitati, în timp ce o farâmiteaza îmbrânceala partidelor si a intereselor personale.

Se publica astazi pentru prima oara caietele XX-XXII, care întregesc Memoriile cu perioada de la 25 februarie 1938 la 26 noiembrie 1940, o seara înainte de sfârsitul în fata unui pluton de executie improvizat.

Existenta acestui material inedit a fost complet necunoscuta publicului, chiar istoricilor preocupati de biografia învatatului sau de ilustrarea activitatii politice din ultimii ani de pace înainte ca tara sa fie absorbita de-al Doilea Razboi Mondial.

Cititorii partii precedente a jurnalului vor gasi detalii despre cum a evoluat situatia si despre regimul acelor ani, cu care Iorga a colaborat, dar îl vor recunoaste si pe el însusi, chiar daca unele aspecte – nemultumire coroziva, resentiment, vanitate – care i-au influentat relatiile personale apar aici într-o lumina mai puternica.“ – Andrei Pippidi

Am luptat contra dictaturei si n-am facut cârdasie cu ea.

Voiu lupta si de azi înainte contra ei.

Sunt ferm convins ca viitorul Statului român nu este nici dictatura, nici comunismul.

Sunt alte forme specifice adequate Statului român. Le poate imprima cine cunoaste profund istoria acestui neam nenorocit.

De viitorul României nu desperez.

A trecut ea si prin altfel de zile decât acestea. Este un mister al dainuirii noastre peste tot raul ce vreau sa ni-l faca altii, pentru acela pe care din orbirea noastra ni-l facem singuri.