?nsemnarile lui dezvaluie o viata sentimentala si sexuala uluitoare pentru un nonagenar.

?ncep?nd de la 16 ani, Mathiot, nascut ?n 1910, a scris ?n fiecare zi a lungii sale vieti o pagina de carnet, precedata de un titlu. Dupa moartea lui, s-au gasit 60 de carnete, 21 600 de pagini, din care editorii au selectat ?nsemnarile ultimilor patru ani, combin?ndu-le savant cu notatii mai vechi.

?n acesti ani (2000-2004), dupa ce ?si pierde sotia, diaristul redevine, cum spune el ?nsusi, ?celibatar?.

?Marcel apartinea Iubirii ?n sine, pe care o declina sub toate formele ei, de la marea iubire cu H?l?ne p?na la iubirea-complicitate intelectuala cu Lili. Dar cel mai mult ne uimeste ? pe noi, ?tinerii? cititori ? iubirea carnala cu Mado?, spune Philippe Delerm ?n prefata.

Jurnalul lui Mathiot nu se rezuma ?nsa la confesiuni picante. El este marturia grava a unui om deosebit: epicurian, socialist romantic, ?evitist? (sunt propriile sale caracterizari), rationalist si ateu, dar nicidecum indiferent la suferinta umana, fidel cititor al lui Montaigne, neconservator, ba chiar amator de schimbare, lucid, lipsit de prejudecati, tolerant, Marcel Mathiot pare a fi un ?produs? francez tipic.

Av?nd, ?n plus, ceva universal ? si rar: vocatia fericirii. Poate ca de aceea Marcel ? vesnicul ?ndragostit, batr?nul amant ? place femeilor si place, de fapt, tuturor. Inclusiv cititorilor jurnalului sau.

?Capodopera lui Marcel Mathiot e modul ?n care si-a folosit timpul?, spun editorii carnetelor. S-ar putea spune ceva mai mult: capodopera lui Marcel Mathiot e ?nsasi viata sa, traita exemplar, p?na la capat. si consemnata, din fericire, ?n paginile de fata.