?Firele p?nzei de paianjen ?n care suntem prinsi cu totii sunt destul de subtiri: ?n duminica aceea de mai Michel Charles era c?t pe ce sa piarda, sau sa fie crutat de cei patruzeci de ani care ?i mai ramasesera de trait.

Totodata, cei trei copii ai sai si descendentii lor, printre care ma numar si eu, au trecut foarte aproape pe l?nga pericolul de a nu mai exista.
C?nd ma g?ndesc ca biela defecta a unui tren provocase un accident care fusese c?t pe ce sa nimiceasca aceste virtualitati, c?nd constat, pe de alta parte, putinul ramas din cele mai multe dintre vietile actualizate si traite, mi e greu sa dau prea multa importanta acestor accidente care tin de hazard.

Imaginea care mi ram?ne din acest dezastru din vremea lui Ludovic Filip nu este, totusi, dec?t aceea a unui baiat de douazeci de ani repezindu se cu capul ?nainte printr o spartura, orb si s?nger?nd ? ca ?n ziua ?n care se nascuse, purt?nd ?n testicule ?ntreaga lui descendenta.?

MARGUERITE YOURCENAR
Labirintul lumii (II) Arhivele Nordului