Lady Macbeth din Mțensk, povestirea care dă titlul acestui volum, a apărut pentru prima dată în revista Epoha, condusă de F.M. Dostoievski (care avea o mare prețuire pentru autor), a fost ecranizată de mai multe ori și transformată într-o operă de Dmitri Șostakovici.

Narațiunile care o însoțesc – de la istorii grotești până la povestiri pline de tâlc – sunt foarte diferite între ele, dar, luate laolaltă, alcătuiesc portretul aceluiași personaj: omul rus al secolului al XIX-lea (sau poate al tuturor epocilor), cu „apetitul lui pentru cădere și înălțare“, cu micile lui vanități și meschinării, cu gesturi grandioase și veleități niciodată împlinite.

Despre Nikolai Leskov s-a spus deseori că este „cel mai rus dintre scriitorii ruși“. Povestirile lui sunt clocotitoare, pline de ironie, dar lăsând să se întrevadă un substrat mult mai profund.

„Jumătate din arta narațiunii constă în a evita orice explicare a poveștii în timp ce o spui.

În acest sens, Leskov este un maestru.“

— WALTER BENJAMIN