„Cehov este un poet al fatalitatii. Nu al unei fatalitati misterioasa, metafizice, ci al fatalitatii psihologice, interne.”
(Garabet Ibraileanu)

Cehov strecoara in titlul piesei un simbol definitiv pierdut.

Livada cu visini a familiei reprezinta in sufletele tuturor locuitorilor conacului tineretea si fericirea ramase intr-un trecut indepartat. In acelasi timp, livada semnifica si imposibilitatea unei iubiri curate intr-un mediu sufocant, lipsit de scrupule.

Cehov reia aici tema balzaciana a transferului de putere, de avere. Stapana livezii, Liubov Ranevskaia, batrana si dezradacinata, traieste la Paris, de dragul unui iubit tradator, ajuns la ananghie printre straini.

Revine in Rusia, pentru a vinde visinii. Este asteptata de Lopahin, un taran imbogatit, urmas al robilor de pe mosie, om frust, care cumpara totul pe bani pesin si care stie cu exactitate valoarea lucrurilor si a oamenilor.

Ranevskaia viseaza sa o marite pe Varia, fiica ei adoptiva, cu Lopahin. Lopahin are insa alte socoteli. Refuzul brutal al taranului si eroziunea morala a mediului in care traieste, o imbolnavesc pe Ranevskaia care se intoarce la Paris.