O poveste de familie într-un decor fascinant, familiar și exotic deopotrivă: Grecia și Turcia sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX.

O carte plină de parfum, în care istoria se împletește cu viața gesturilor mărunte.

Loxandra e o veritabilă figură a mahalalelor grecești ale Constantinopolului.

Într-un secol XIX ale cărui frământări se opresc în pragul casei, ea veghează asupra familiei, are alișverișuri cu turcii, se tocmește într-ale vieții cu Fecioara de la Baloukli și-l suduie pe pașa care i-a furat pisica.

Prin fața ochilor ni se perindă beccii, tulumbagii și fesuri, în bazar e și forfotă, e și zăbavă, aerul miroase a paciuli, piețele gem de lume, midii mari și pește proaspăt, văzduhul răsună de clopotele bisericilor și de strigătul muezinului, cupola Sfintei Sofia scânteiază în soare.

Timpul e rotund și se măsoară după sărbători, plecări pe mare, nunți, cutremure și înmormântări, după nașterile pruncilor și pârgul rodiilor, după tihna de la amiază, cu cafea și cu lucum.

Loxandra e o lume în sine, într-o epocă surprinsă la asfințit.

Între Orient și Apus, între o vreme a huzurului și o alta a grabei și a războaielor, ea privește grozăviile istoriei de la fereastra bucătăriei.

Cronică a unei familii și a unui oraș, romanul luminos și mustind de viață al Mariei Iordanidou – inspirat de bunica sa – ne poartă printre muzici, arome, miresme și culori, îndemnându-ne să ne înfruptăm din fericirea firavă care curând avea să fie curmată de un alt chip al timpului.

Recenzii:

Romanul emană miresme și gusturi de mâncăruri, locuri și obiceiuri ale Orientului.

Dar mai cu seamă ale Constantinopolului, ale Cetății mult îndrăgite.

Pentru că acolo,la sfârșitul secolului al XIX-lea, trăiește Loxandra, care devine personajul principal al cărții și al vieții.

Nucleul sufletului ei este solidaritatea. Însă nucleul micii lumii care o înconjoară este bucătăria.

Aici pregătește Loxandra tot felul de bunătăți nemaipomenit de gustoase.

Ingredientul ei secret? Iubirea.

Căci Loxandra este o femeie ale cărei vorbe, mișcări și trăsături răspândesc cea mai plăcută mireasmă din lume: arta de a avea brațele deschise.

Kostas Akrivos