Capodopera lui F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, ocupa locul al doilea, dupa Ulise de James Joyce, pe lista celor mai bune romane ale secolului XX alcatuita de publicatia New York Times. „Odata cu noul meu roman m-am cufundat cu totul într-o opera de creatie pura [...], în imaginarea neîntrerupta a unei lumi reale si totusi stralucitoare.“ (F. Scott Fitzgerald, în scrisoarea catre editorul Maxwell Perkins, cca 10 aprilie 1924)
„Jay Gatsby, un simbol al povestii americane de succes, vrea sa recupereze trecutul si paradisul pe care le asociaza cu prima lui iubire, Daisy Buchanan. Este amagit de un vis care se dovedeste nedemn de el, iar Fitzgerald înalta caderea lui Gatsby la nivelul unui mit american esential. Romanul se încheie cu unul dintre cele mai sugestive pasaje lirice din literatura: «Gatsby crezuse pâna la urma în luminita aceea verzuie, într-un viitor frematator, care se îndeparteaza însa cu fiece an în fata noastra. Ne-a scapat o data, dar ce importanta are... mâine o sa fugim mai repede, ne vom întinde bratele mai departe... si tot asa, pâna într-o dimineata... si tot asa, trecem de la o zi la alta, barci împinse de curent, împinse fara încetare, tot mai înapoi, în trecut».
În Marele Gatsby, Fitzgerald realizeaza ceea ce nu va mai face în toata cariera sa ulterioara: o satira a moravurilor contemporane care contine adevarurile – personale si sociale – cele mai profunde.
Daca subiectul predilect al lui Hemingway este razboiul, al lui Fitzgerald este Visul american si tradarea acestuia, subiect care face conexiunea între viata privata a scriitorului, cariera lui si cartile sale într-un întreg tematic. Fitzgerald ramâne principalul cronicar al puterii seducatoare a bogatiei si faimei. Nici un alt scriitor american nu s-a pozitionat asemenea lui – chiar în adâncul sufletului american.“
(Daniel S. Burt)
„Cred ca romanul este o minune.“ (Maxwell Perkins, în scrisoarea catre F. Scott Fitzgerald din 14 noiembrie 1924)
„L-am citit însa de trei ori. Nu sunt câtusi de putin influentat de comentariul dumneavoastra despre mine când afirm ca m-a interesat si m-a miscat mai mult decât orice nou roman, fie englez sau american, pe care l-am parcurs de câtiva ani buni. Când voi avea timp mi-ar placea sa va scriu mai pe larg si sa va spun exact de ce cred ca este o carte atât de remarcabila. De fapt, cred ca este primul pas înainte pe care l-a facut proza americana de la Henry James încoace.“ (T.S. Eliot, în scrisoarea catre F. Scott Fitzgerald din 31 decembrie 1925)
