Spre deosebire de unele scrieri anterioare marcate de sentimentalism si melodrama, în Marile sperante perspectiva lui Charles Dickens asupra universului infantil nu e una edulcorata.

Pentru Pip copilasul sau pentru Pip tânarul, prima întelegere a lumii e, daca nu dureroasa, cel putin suparatoare:

personajul descopera în ochii celorlalti ca e necioplit, ca e îmbracat saracacios etc.

În Marile sperante stau împreuna multe dintre temele specific secolului al XIX-lea: exotismul social, comportamentele psihice bizare, inocenta si generozitatea declasatilor societatii, slabiciunile naturii umane si capacitatea individului de a-si modifica fundamental conditia, hazardul transformat în destin.

O mare parte din scrierile lui Dickens sunt extrem de realiste, iar în privinta fortei sale de evocare vizuala, probabil ca nu a fost niciodata egalat. Odata ce Dickens a descris ceva, imaginea îti ramâne în minte pentru întreaga viata.

George Orwell