Scrise cu remarcabil talent de povestitor, "Memoriile" lui Valeriu Anania acopera o lunga perioada, din anii '30 ai epocii interbelice, cind, adolescent fiind, frecventa cursurile Seminarului Teologic Central din Bucuresti, si pina in 1993, cind este ales arhiepiscop.

Avem astfel panorama unor epoci si regimuri politice diverse din istoria Romaniei, odata cu imaginea completa a biografiei autorului, de la adolescenta si tentatiile legionare conjuncturale la rolul jucat in tentativa de retragere din functie a Prea Fericitului Teoctist si alegerea lui Daniel ca mitropolit al Moldovei, in 1990.

Memoriile lui Valeriu Anania au inserturi de jurnal si sint redactate in doua etape: o prima parte pina la intoarcerea din SUA, in 1976, iar o a doua parte dupa 2001, cind autorul recupereaza mai vechiul manuscris.

Bartolomeu (Valeriu) Anania a suferit prima arestare in vara lui 1941 in contextul inmormantarii unui legionar notoriu pe atunci, fara sa fi fost participant efectiv la eveniment.

Dupa trei saptamani a fost eliberat fara nicio pedeapsa, dar in cazierul sau a ramas fisa cu calificativul „legionar”.

„O eticheta de care, orice-ai face, nu scapi toata viata”, spune Mitropolitul. In luna iunie 1946 a condus greva studenteasca antirevizionista si anticomunista, dupa care a urmat un sir lung de arestari si expulzari.

In 1958 este condamnat la 25 de ani munca silnica.

Trece prin tot sistemul concentrationar, inclusiv prin Aiud si este eliberat in 1964, odata cu amnistia tuturor detinutilor politici.