„Deşi n-am trecut cu vederea cărţile celor mai vrednici de cinstire şi ale celor mai vestiţi autori, de la care, ca de la cei mai de seamă maeştri, poţi doar să te alegi cu cele mai bune învăţături şi exemple, totuşi cele două cărţi asupra cărora am cugetat cu precădere, şi de care nu mă voi căi niciodată că m-am slujit, au fost Lumea şi Teatrul.

Prima îmi înfăţişează atâtea şi atâtea caractere felurite ale oamenilor şi mi le zugrăveşte aşa de firesc, încât par zămislite tocmai spre a-mi oferi din belşug subiecte pentru comedii frumoase şi pline de învăţăminte.

Ea îmi arată semnele, puterea şi urmările tuturor patimilor omeneşti […]; de aceea, din această carte, tot răsfoind-o şi tot chibzuind asupra ei, culeg, în orice împrejurare şi îndeletnicire din viaţa mea, ceea ce este întru totul trebuincios pentru cine doreşte să împlinească cu oarecare cinste profesia mea. Cea de-a doua carte, adică Teatrul, mă învaţă, atunci când o răsfoiesc, în ce culori trebuie să zugrăvesc pe scenă caracterele, patimile, întâmplările pe care le des¬copăr în cartea Lumii; cum trebuie să le conturez pentru a le scoate mai mult în relief şi care sunt nuanţele ce le fac mai plăcute privirilor sensibile ale spectatorilor.“

(Carlo GOLDONI)