La douazeci de ani de la cartea ei de debut, Dumnezeul lucrurilor marunte, care a câstigat Booker Prize în 1997, dupa acelasi numar de ani de activism si mai multe volume de eseuri publicate, scriitoarea indiana a revenit la literatura cu mult asteptatul roman Ministerul fericirii supreme.

Arundhati Roy ne daruieste, cu acelasi amestec irezistibil de furie si tandrete, un mozaic al Indiei contemporane, într-o ampla simfonie literara închinata celor care, raniti de lumea dezumanizata, sunt salvati de iubire si speranta.

Ministerul fericirii supreme ne poarta într-o calatorie care se întinde pe mai multi ani, iesind din mahalalele înghesuite ale vechiului Delhi, trecând prin noua metropola înfloritoare si ajungând în Valea Casmir si padurile din India Centrala, unde razboiul e pace, iar pacea e razboi si unde, din când în când, se declara „normalitatea“.