„Multe s-au pus pe seama zeilor.
Tiranul din Siracuza, bunăoară, obişnuia, cînd tezaurul său se golea, să anunţe că zeiţa Demetra îi apăruse în vis pentru a cere ca toate femeile cetăţii să depoziteze în templul ei bijuteriile.
În ce-l priveşte pe Apolo, zeul clarităţii şi luminii, el este pur, nefiind implicat ca Zeus în multe istorii urîte.
Astăzi nici o greşeală nu le apare unora mai gravă decît a nu părea în nici un fel complicaţi.
Am pierdut, vai, admiraţia greacă pentru măsură şi claritate, dar în faţa acestei lumini care curge pe ziduri spunîndu-mi cît de puţin ne trebuie uneori pentru fericire (acest puţin constituie însă totul), îmi repet că soarele Eladei nu e numai o categorie estetică, ci şi una morală.”
(Octavian Paler)
