Nimic de invidiat. Vieti obisnuite in Coreea de Nord
Cartea a fost distina cu Premiul Samuel Johnson, cel mai prestigios din Marea Britanie in domeniul non-fictiune.
Autoarea a reusit cu mijloacele unui jurnalist devotat adevarului sa aduca la lumina vietile oamenilor obisnuiti din tara cu cel mai represiv regim totalitar contemporan.
Pare un taram orwellian, atat de straniu pentru mintea unui occidental, incat cititorii cartii si-au descoperit tendinta sa le citeasca pasaje din ea amicilor.
In aceasta lume nu exista conexiuni la internet, aparatele de radio si televizoarele sunt fixate pe postul guvernamental, americanii sunt ?incarnarea raului?, afisarea in public a afectiunii fata de o alta persoana este pedepsita, iar deoarece noaptea nu se furnizeaza curent electric, cerul instelat de deasupra Coreei de Nord ar putea fi cel mai limpede din Asia de Nord-Est, caci ?nicio lumina artificiala nu concureaza cu stralucirea stelelor de pe cer?.
Cele sase povesti de viata selectate de autoare sunt ale unor nord-coreeni din orasul Chongjin, centru industrial si minier din nordul tarii, una dintre regiunile cel mai crunt lovite de foametea din anii 1990, unde se afla si un lagar de munca in extindere pentru detinutii politici.
Destinele personajelor sunt asemanatoare cu ale altor nord-coreeni care, reusind sa fuga din tara, au putut judeca ei insisi cat adevar era in cantecelul invatat pe dinafara de toti elevii:
Tatal nostru, noi n-avem de ce sa-i invidiem pe altii.
Caminul ne este in bratele Partidului Muncii.
Noi toti suntem frati si surori.
Chiar daca un ocean de foc vine spre noi, dragi copii, nu va speriati,
Tatal nostru este aici.
N-avem de ce sa-i invidiem pe altii.