Temele majore ale filosofiei lui Sestov nu sint, in fond, mai mult de patru si toate sint ?agonale?: lupta cu morala imperativului categoric; lupta cu puterile absolute ale ratiunii, asa cum sint ele elogiate in traditia filosofica; lupta impotriva imaginii armoniei si a ordinii realitatii obiective; in sfirsit, lupta impotriva ipostazierii lui Dumnezeu ca treapta suprema a Binelui. Toate aceste teme vor fi regasite in cele doua texte reunite in editia de fata, cum le vom regasi pretutindeni in opera lui Sestov.

Aici, ele sint interogate prin ?sufletele? confraterne ale lui Pascal, Luther, Nietzsche, Sfintului Pavel ori prin cele inamice ale lui Hegel, Descartes, Spinoza.

Vom afla inca o data de ce Sestov a ales Ierusalimul, si nu Atena, irationalul, si nu ratiunea, un Dumnezeu ?inechitabil? in locul celui ?rationalizat? de traditia filosofico-teologica.

Vom afla, prin urmare, de ce se afla alaturi de Pascal in judecata pe care acesta a declansat-o, la tribunalul lui Dumnezeu, impotriva Romei, lumii si ratiunii stapinitoare peste ele.

Ad tuum, Domine Jesu, tribunal appello! Acesta nu este doar strigatul lui Pascal. Este, in egala masura, si strigatul lui Sestov. Pentru ca si Sestov stie ca Iisus se afla in agonie pina la sfirsitul lumii...

Lev Sestov (1866-1938) s-a nascut la Kiev. Dupa revolutia bolsevica si instaurarea comunismului in Rusia, se stabileste definitiv la Paris. Reprezentant de marca al grupului de ginditori rusi reuniti in asa-numitul curent al existentialismului crestin, intre care Berdiaev sau Rozanov, a influentat la rindul lui intelectuali precum Georges Bataille. Dintre volumele publicate: Revelatiile mortii, Inceputuri si sfirsituri, Apoteoza lipsei de temeiuri.