Un manuscris descoperit la Aga Khan, în Andaluzia, care dateaza din 1234, cu câteva sute de ani înaintea celor O mie si una de nopti.

O invitatie în lumea basmelor arabe, în toata puterea si varietatea lor originara: seherezada spune poveste dupa poveste – în stilul ei crud, poetic si patruns de erotism – în dorinta de a-si salva viata, purtându-ne pe tarâmul beduinilor si vizirilor, al cavalerilor si bidiviilor, al fecioarelor si creaturilor fantastice. Un adevarat tezaur de basme arabe.

"Kitab fihi hadit mi’at layla wa-layla“ sau „Cartea cu povestea celor o suta si una de nopti“

Claudia Ott s-a nascut în 1968 în Germania si a urmat studii orientale la Ierusalim, Tübingen si Berlin, cu specializarea în epica si caligrafie araba. Apoi a studiat muzica araba la Cairo si a început o prestigioasa cariera universitara.

În anul 2004 a terminat de retradus O mie si una de nopti, dupa cel mai vechi manuscris în limba araba, dobândind recunoasterea mondiala.

Apoi a descoperit la Muzeul Aga Khan, în Andaluzia, un manuscris care dateaza din 1234, un tezaur de povesti ale seherezadei, complet necunoscute pâna atunci – O suta si una de nopti – pe care le-a tradus în limba germana. Volumul este unul dintre cele mai importante evenimente ale lumii literare din ultimele decenii.

NOTA DESPRE TRADUCERE

Arabista Claudia Ott a tradus textul celor O suta si una de nopti dupa manuscrisul aflat la Muzeul Aga Khan (AKM 00153) – cel mai vechi manuscris al acestei opere descoperit pâna azi. Sa subliniem aici ca volumul german – dupa care am realizat traducerea în româneste – reprezinta nu doar prima transpunere a manuscrisului într-o alta limba, ci si prima sa editie pe plan mondial aparuta sub forma de carte, caci pâna acum textul n-a fost tiparit nici în araba.

Asta, desigur, a pus-o pe Claudia Ott, în dubla ei ipostaza de editoare experta în arabistica si de traducatoare, în fata unor probleme cu totul deosebite, pe care la sfârsitul cartii le expune cititorilor ei germani în mod detaliat, si pe care le prezint mai jos succint si cititorilor nostri.

Claudia Ott scrie ca traducerea ei a urmat textul pomenit mai sus – în masura în care acesta s-a pastrat într-o forma lizibila (unde nu, ea a consultat manuscrise paralele, completând lacunele) – de la începutul culegerii de povesti si pâna la întreruperea brusca a manuscrisului la Noaptea a optzeci si cincea, în mijlocul povestii despre „Calul de abanos“.

Ajunsa aici, traducatoarea a trebuit sa decida dupa care alte versiuni sa continue povestirea celor saisprezece Nopti ramase si s-a oprit asupra renumitei editii a arabistului tunisian Ma?m?d tarš?na, alcatuita în 1979 pe baza a cinci manuscrise ale textului, provenite din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea si pastrate la Paris si Tunis. Acestei editii îi lipseste însa sfârsitul, respectiv încheierea povestii-cadru care îmbratiseaza toate celelalte povesti.

Claudia Ott i-a adaugat traducerii sale si acest pasaj final, recurgând la editia araba a unui al saselea manuscris (datat 1836 si descoperit în Algeria), îngrijita de filologul algerian Šuraybit A?mad Šuraybit: „Preamarite stapâne – asa i se adreseaza în încheiere Dunyazada califului, pledând pentru gratierea surorii ei –, Seherezada, sotia ta, a ramas grea.

Poate ca Allah îti va darui prin ea un fiu pe care, privindu-l, ochiul tau sa se îmblânzeasca si sufletul tau sa se bucure. – Auzindu-i vorbele, califul ridica amenintarea de pe Seherezada, lasând-o de-aci înainte sa se bucure de-o viata tihnita printre tovarasele si slujitoarele ei. Laudat fie Allah, Atotputernicul, stapânul locuitorilor lumii!“

"O suta si una de nopti" functioneaza în ansamblu dupa un principiu traditional, caracteristic celor O mie si una de nopti precum si altor opere epice din literatura universala – cel al povestii-cadru în interiorul careia se desfasoara diferite alte povesti. Textul este un document al prozei narative arabe clasice, având totodata si caracteristicile literaturii de divertisment, scrise pe întelesul unui public larg, cu puternice elemente de oralitate, si care îsi captiveaza si amuza cititorul (sau ascultatorul).

Dialogurile sunt foarte frecvente în cele O suta si una de nopti; o precizare e aici necesara: califii si emirii sunt chiar si ei tutuiti de slujitorii lor, araba necunoscând, dupa cum arata Claudia Ott, formula de adresare cu „Dumneavoastra“.

Textul este adeseori concis, ceea ce nu exclude pe alocuri nici unele serii sinonimice care tin de o retorica a naratiunii arabe, si nici anumite formule repetitive, uneori cu mici variatiuni, care dau un farmec aparte acestor povesti, ca de pilda în scenele de lupta: „...dintr-o singura lovitura îl descapatâna la fel de lesne cum ai reteza, hârsti! o trestie de scris“; sau: „…se napusti asupra-i asa cum vulturul tabara din nori asupra prazii“; sau: „rasarise un razboinic calare aidoma unui munte înfricosator dintr-o mare învolburata“; sau: „Si smulgându-l din sa, atâta-l scutura si zgâltâna si vântura pâna ce aceluia îi zbura turbanul de pe cap“; sau: „Ma jur pe Allah, îi voi trage-o papara, ca si unei fete cu negre plete i-ar încarunti parul de groaza!“, cu variatiunea: „i-am tras o papara, de-ar fi încaruntit pâna si pruncii!“.

Sau, în fine, formula de încheiere cu bine a fiecarei povesti: „Si de-aci înainte, [traira] bucurându-se de viata, mâncând si bând cele mai minunate bucate si bauturi, pâna ce în cele din urma sfârsitul, care nu ocoleste pe nimeni, îl ajunse si pe ei.“

Un cuvânt despre traducerea în româna: când am început sa lucrez la versiunea româna a celor O suta si una de nopti, m-am gândit mai întâi sa refac, în semn de omagiu nostalgic, stilul si limba incomparabilei, somptuoasei talmaciri a celor O mie si una de nopti iesite de sub pana lui Haralambie Gramescu.

Dar mi-am dat seama curând ca în ciuda unor asemanari între ele, cele doua opere sunt, totusi, sensibil diferite, si ca pâna si simpla comparare a întinderii celor doua culegeri de povesti impune o alta abordare – una se desfasoara cu mare amploare si cere acomodarea la un timp mai „încet“, cealalta, în schimb, e succinta, mai nervoasa si cu o viteza crescuta.

M-am decis, asadar, pentru o exprimare în general mai alerta, directa, concentrata, populara si colorata, uneori cu piper si cu un haz mai ascutit, care alterneaza, desigur, cu pasajele reflexive si poetice. (Glosarul de mici dimensiuni de la sfârsit ar vrea sa reaminteasca unora din cititori de întelesul unor cuvinte azi cazute în uitare, la care ar fi fost totusi pacat sa renunt, fiindca si ele dau savoare limbii.)

- Alexandru Al. Sahighian

Cum ajungi din India si Iran, trecând prin tara Florilor si Valea Varvarilor, tocmai în Africa de Nord si Andaluzia? si unde poti surprinde asupra faptului neveste descurcarete giugiulindu-se cu ibovnicii lor focosi, sau sa dai peste balauri care scot foc si fum pe nari, sau peste amazoane razboinice care se lupta cu niste viteji cavaleri? Ce au în comun negutatorii din al-Qayrawân si canibalii din Insula Kamfora? si unde gasesti descrierea – cu secole înaintea lui Leonardo da Vinci – a unui aparat de zbor din lemn, cu „surub pentru zborurile suise“ (decolare, vezi bine) si „surub pentru zborurile coborâse“ (aterizare, de buna seama) ori a probabil celui mai vechi dispozitiv cu senzori de miscare din întreaga literatura universala?

Culegerea medievala de povesti arabe O suta si una de nopti aduna în paginile unei carti un manunchi de teme si motive viu colorate si o diversitate de genuri, personaje si locuri. Chiar si fiecare poveste în parte este plina de dramatism. Dar ansamblul povestirilor din O suta si una de nopti reprezinta o comoara narativa de nepretuit, ale carei locuri de actiune si cai de transmitere cuprind aproape întreaga lume cunoscuta în Evul Mediu, si care îsi pastreaza pâna astazi actualitatea si prospetimea plina de poezie.

Atunci când în Spania, în anul 1234, manuscrisul celor O suta si una de nopti a aparut sub prima lui forma, exista deja culegerea cu mult mai cunoscuta si mai ampla a celor O mie si una de nopti. Cu mai bine de trei sute de ani înainte, o serie de surse credibile – specialisti în literatura, bibliotecari si istorici arabi – vorbesc despre aceasta, tradusa din persana si apoi completata în araba. Iar titlul pastrat pâna în ziua de astazi, O mie si una de nopti, circula în momentul respectiv deja de o suta de ani. Iar cel mai vechi fragment manuscris care s-a pastrat data cu patru sute de ani înainte de secolul al XIII-lea.

Dar toate acestea se întâmplau în estul lumii arabe, la Bagdad, Cairo, Damasc si în alte orase din Orient. Cu O suta si una de nopti, însa, ne aflam în vest, în Occidentul arab.

[…]

O suta si una de nopti ne ofera o perspectiva fascinanta asupra unei culturi îndepartate si totusi atât de apropiate si familiare. Astazi sunt mai actuale decât oricând povestile despre afaceristii fara scrupule, care îi ruineaza pe negustorii onesti. Unele episoade par extrase dintr-un film de la Bollywood: scenele romantice sunt însotite de poezii pline de muzicalitate asemenea unei coloane sonore de film, momentele de actiune se desfasoara în dimineti din cele mai frumoase, atât numai ca la final eroii nostri se îndreapta calare nu spre soare-apune, ci spre soare-rasare.

Povestile se întrerup noapte de noapte în momente de înalt dramatism, pentru a fi reluate apoi în ziua urmatoare, iar happy-end-ul e garantat.

Fie ca povestile din O suta si una de nopti ne amintesc de miturile populare ale genului western, de basmele Fratilor Grimm sau de clasicele povesti cu fantome, de utopiile unui Jules Verne sau de epopeile medievale cu cavaleri, de legendele eroice, de fabulele sau de anecdotele populare – senzatia surprinzatoare a unui déjà-vu si placerea descoperirii de analogii evidente sau decriptabile abia la a doua privire, toate acestea fac farmecul unei culegeri de povesti care a parcurs secole si o jumatate de glob ca sa ajunga la noi.