Publicat inițial în 1949, Oameni de porumb rămâne unul dintre cele mai provocatoare romane latino-americane ale secolului XX, cel mai cunoscut și în același timp cel mai ermetic al lui Miguel Ángel Asturias.În zorii lumii, spun legendele mayașe din care se inspiră Asturias, zeii au eșuat de mai multe ori în eforturile de a crea omul, până când au descoperit substanța potrivită pentru a forma creatura definitivă: porumbul.
Romanul aduce laolaltă plămădirea omului de porumb cu denunțarea incisivă a efectelor devastatoare pe care le-a avut capitalismul asupra obiceiurilor și credințelor ancestrale ale populațiilor rurale.
Printre sunete, simboluri și metafore, pendulând necontenit între real și oniric, povestea duce, în cele din urmă, la deznădejde, depersonalizare și dezumanizare.
Narațiunea se construiește mitic, la baza ei aflându-se magia: oamenii de porumb vor renaște prin intervenția zeilor.
Întregul roman conține referințe la legendele și miturile mayașe, ceea ce oferă nu doar o temă unificatoare, ci și complexitate poveștii.
The Modern Novel
Oameni de porumb este un fel de Ulise al Guatemalei.
LA Times