Parfum de femeie - Giovanni ArpinoCapitanul Fausto calatoreste o saptamâna prin Italia, dar nu se poate bucura de privelistea inundata de soarele verii.
În timpul unor manevre militare pe timp de pace, explozia unui obuz i-a rapit vederea si i-a retezat degetele de la o mâna.
De aceea, are nevoie de un însotitor, un recrut trimis de la garnizoana.
Alaturi de dezabuzatul Fausto, ale carui vorbe muscatoare nu iarta pe nimeni, tânarul începe prin a-si regreta fapta buna.
Calatoria lor pare un pelerinaj fara credinta, o odisee fara glorie: Fausto, cufundat în lumea întunericului, fuge de sine si de casa în care îsi traieste calvarul nemarturisit.
Dar orasele toropite de canicula se dovedesc reperele unui paradoxal parcurs initiatic: tinta tânarului este sa ajute un nevazator, dar acesta din urma îi va deschide ochii asupra lumii. Tinta lui Fausto este autodistrugerea, dar va sfârsi gasind iubirea.
„Pentru mine, a scrie romane înseama a depune o marturie poetica despre lumea în care traim. Eu însfac realitatea si îi extrag esentele ascunse, misterioase, exemplare.“
(Giovanni Arpino)
„Giovanni Arpino si-a dorit sa fie si a fost mereu un adevarat «vânator de povesti».“
(Il Giornale)
„Calatoria celor doi soldati, gravitând în jurul lui Fausto, antieroul care îsi asuma cu un rictus cinic damnarea, încercând sa-si amorteasca suferinta cu alcool, evoca ironic epopeea homerica. Arpino este un maestru al personajelor complexe.“
(The Guardian)
