Un artist ucide si lumea din jurul lui se schimba.
Amalia, o adolescenta deloc banala, dispare ?ntr-o dimineata de decembrie. ?n cautarea ei pornesc trei prieteni care sunt, ?n acelasi timp, si suspecti ?n cazul disparitiei tinerei: un scriitor mizantrop si de succes, un pictor fascinat de lolite, dar si de septuagenare, o prostituata atrasa de tot ce ?nseamna sex extrem.
dRevoltele sociale din februarie 2012 constituie, ?n premiera ?n literatura rom?na, o parte din fundalul actiunii. Cautarea Amaliei reprezinta pentru fiecare dintre cei trei o introspectie dura, o permanenta si caustica analiza a umanitatii degradate.
Pe urmele Amaliei, pasim ?ntr-un Bucuresti underground, cu cluburi dedicate sado-masochismului, dar si cu memorabila si fascinanta Cala, un loc desprins parca din Calauza lui Tarkovski.
Alte figuri pitoresti apar treptat ?n rolul de suspecti: o Dominatoare, o adolescenta cu tendinte de nimfomanie, Babuinu ? tatal vitreg al Amaliei, un paznic nebun al Calei, un mos ?nsotit de o ceata de pelicani.
Imaginatia celor trei protagonisti abunda de fabulos, distopic, umor negru, cinism. Singurul subiect pe care nihilismul nu ?l atinge este arta. ?n numele artei, se poate ajunge si la crima?
*
?Pervertirea? creeaza si o bresa ?n timp, transport?ndu-ne la un moment dat ?n perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial. ?n cea mai mare parte a sa, avem ?nsa de-a face cu un roman extrem de actual, ?n paginile caruia sunt surprinse ? pentru prima data ?n literatura ? evenimentele politico-sociale din februarie 2012.
Pe l?nga ritmul alert si personajele viu colorate, ?Pervertirea? este un roman care problematizeaza, ?n special moralitatea. Oamenii sunt priviti ca obiecte de catre artistul nihilist, ?ntr-o rasturnare a filosofiei umaniste, perfect asumata si justificata.
?Pervertirea? este un thriller filosofic despre arta, oameni si o noua (i)moralitate.
?Marturisesc ca am ?nceput sa citesc cu emotii manuscrisul celui de-al doilea roman al Cristinei Nemerovschi. ?mi placuse foarte mult S?nge satanic, despre care am vorbit cu entuziasm neretinut la lansarea de la Iasi, asa ca ?mi era teama ca al doilea roman sa nu ma dezamageasca. Ma g?ndeam ca poate autoarea, sedusa de succesul primului roman, va fi fost tentata sa-i reia reteta.
Ma mai g?ndeam ca, dupa un roman at?t de reusit, e foarte greu oricarui autor sa mentina stacheta. Din fericire, dupa primele treizeci de pagini temerile mele s-au facut praf si pulbere. Desi exploreaza tot mediul tinerilor ?furiosi? de astazi, povestea e cu totul altfel ? avem si o trama cumva politista, ba chiar si o calatorie prin tunelul timpului ?n urma cu vreo jumatate de secol, pentru a reveni p?na la miscarile de protest din ianuarie curent! ? si cu totul altfel construita.
Desi arta compozitiei ram?ne una baroca, arborele marii povesti si micilor povesti ce-i cresc pe ramuri, este cumva mai stilizat, ramurile s?nt mai putine si fructele mai rare. Ansamblul devine ?nsa mai limpede fara a pierde din complexitatea ?nt?mplarilor. P?na la urma, desi comparatia e aproape imposibil de facut, s-ar putea ca Pervertirea sa bata S?nge satanic. Dar la limita!? (Liviu Antonesei)
Pervertirea, al doilea roman al Cristinei Nemerovschi, calca iarasi peste cliseele burghez-proletar-ciocoiste din divertismentul de un entuziasm gretos al televiziunilor, zg?rie Glantz-ul revistelor pentru femei, plonj?nd dezinhibat ?ntr-o lume ascunsa ochilor ipocritilor pudibonzi ce se prefac a nu sti ca traiesc ?ntr-o Rom?nie intens stratificata.
Concentr?ndu-se, nu fara o doza zdravana de sadism, asupra existentelor subterane duse de c?tiva dintre tinerii zilele noastre, cartea radiografiaza nemilos trivialitatea mizera a unei societati ce seamana mai mult cu inversul celei mai bune dintre lumile posibile.
Un portret ?ngrosat la maximum, ?n liniile caricatural-suprarealiste care ?i sunt deja o marca tinerei romanciere. Cristina Nemerovschi scrie ?n acvaforte despre plictiseala, depresie, lene si dezgust, despre alcool, droguri, viata la limita.
Nenumarate partide de sex ? cu minore, cu majore, cu tinere, cu pensionare, cu ur?te si cu frumoase ? traverseaza povestea spusa la mai multe voci.
Personajele ei traiesc, la modul aproape zoologic, o viata pe dos, asa ?nc?t pare ?ntr-adevar ca ?trasatura esentiala a umanitatii este esecul?. Cu scriitura ei dura si sensibila, sarcastica si tandra totodata, servind o anti-estetica personala, Cristina Nemerovschi se dovedeste rebela literaturii rom?ne de azi. (Radu Voinescu)
