Ce-ar fi fost sa nu fi cazut în 1989 Zidul Berlinului?
Actiunea se petrece în Berlinul de Est, în anul 2011. Reîntregirea Germaniei nu s-a petrecut, Egon Krenz e de 22 de ani la putere, iar RDG e aproape de faliment.
Capitala este un oras murdar, poluat de milioanele de automobile pe ulei ale urmasului Trabantului – Phobos.
Ultima sansa a socialismului: negocieri economice cu RFG si cancelarul federal al acesteia, Oskar Lafontaine, care sa sfârseasca cu inaugurarea unei enorme conducte ce va duce în partea de vest gazul rusesc.
Însa chiar atunci, un fost consilier al lui Krenz, Hoffmann, este gasit mort si totul indica faptul ca ucigasii ar fi din rândul Stasi.
Informatia este raspândita de revista Spiegel.
Daca nu este dovedita nevinovatia Stasi, RDG e terminata definitiv. Martin Wegener de la Volkspolizei si colegul sau vest-german Richard Brendel pornesc o cursa contra cronometru pentru decoperirea adevarului.
O actiune încurcata, dar interesanta ca ucronie, în care psihologia personajelor, cu nenumarate tradari pe plan personal sau social, se îmbina admirabil cu o imagine a slujitorilor politicii care nu au niciun scrupul, indiferent pe cine slujesc, de care parte a baricadei se afla.
Aflam, între multe altele, ca Honecker nu a iesit de buna voie la pensie, în 1989, ci a fost gonit.
A existat un puci al lui Egon Krenz care a ramas la putere peste doua decenii. Dar Krenz era o marioneta în mîinile unor complotisti, care, când s-au copt conditiile, au trecut la alt puci.
Adica la planul D. „Planul D era mai mult decât un concept despre alimentarea cu energie.
Era o strategie cuprinzatoare pentru democratizarea si stabilizarea RDG-ului.”
„Hoffmnn a vrut sa repete ce mai facuse odata. O reeditare a planului D: Acum douazeci de ani cu Krenz împotriva lui Honecker.
Astazi cu Gysi împotriva lui Krenz. Ca sa rastoarne minunatul corn al abundentei socialismului democrat peste RDG.”
Dar, spune un personaj: „Noi luptam pentru democratie.
Nu pentru socialism democratic. Nu exista socialism democratic. Socialismul nu functioneaza, oamenii fug de el, sunt închisi sau împuscati.
Prin urmare, socialismul nu poate fi democratizat.
Pentru aceasta ar trebui sa functioneze.
Ceea ce nu face si nu va face niciodata.”
Un thriller politic care îndeamna si la meditatie.
