"Marea majoritate a tiranilor din vechime au început ca lideri populari!"

"... orașul-stat are prioritate naturală în fața gospodăriei și a fiecărui cetățean luat separat".

Politica lui Aristotel poate fi înţeleasă din perspectiva unui concept ordonator.

El arată cum omul este o fiinţă intermediară între fiare şi zei, cum judecăţile lui despre lucruri şi dreptate sunt intermediare între intelectul pur şi lumea senzaţiilor, cum prieteniile dintre oameni depăşesc haita şi glasul sângelui, dar rămân mereu mai prejos de singurătatea zeilor.

Răgazul arată cum timpul oamenilor duce spre fericire când acţiunile îşi conţin scopurile şi, mai ales, arată de ce omul este un vieţuitor politic.

Corpus-ul textelor aristotelice dă seama, pentru orice cultură modernă, de istoria mobilă a tradiţiei peripatetice: lucrărilor strict autentice ale lui Aristotel li se adaugă altele din peripatetismul grec, arab şi latin.

Astfel, Aristotel este o sursă greacă a filosofiei, dar şi un mobil recurent al filosofiei universale, modificat de trecerea prin istoria ei.

De aceea, traducerea şi comentarea lui au reuşit, de mai multe ori în ultimele două milenii, să determine naşterea unor mari culturi filosofice.

A-l traduce unitar şi complet este o şansă a limbii române de a deveni o limbă a filosofiei.