Premiul Nobel 2008

Pe 25 ianuarie, la 15:30, François Besson are o viziune, care capata valoare de simbol: când sunetul sirenei se înalta spre cer, a aparut o fata pe un velomotor. Zgomotul a încetat si, odata cu el, fata a disparut printre case. Aceasta clipa îl bulverseaza.

„Din ziua aceea, totul a putrezit. Eu, François Besson, vad moartea pretutindeni." François Besson va trai cele mai importante treisprezece zile din viata sa. În prima zi, asculta banda pe care e înregistrata confesiunea unei prietene, Anna: sperantele ei, pasiunile ei, oboseala si motivele ei de a se sinucide.

În a treisprezecea zi, dupa ce a renuntat la bani, la iubire, la serviciu, la fericire, dupa ce si-a ars ochii la lumina soarelui, în semn de ispasire, Besson întoarce banda.

Anna marturiseste ca a mintit, ca îi este greu sa-si exprime motivele sinuciderii, dar ca va muri; a înghitit fenobarbital, iar el îi va auzi ultimele cuvinte. Asista la moartea Annei, care spune: „A fost potopul."

Pe 25 ianuarie, la 15:30, François Besson are o viziune, care capata valoare de simbol: când sunetul sirenei se înalta spre cer, a aparut o fata pe un velomotor. Zgomotul a încetat si, odata cu el, fata a disparut printre case. Aceasta clipa îl bulverseaza. „Din ziua aceea, totul a putrezit. Eu, François Besson, vad moartea pretutindeni." François Besson va trai cele mai importante treisprezece zile din viata sa. În prima zi, asculta banda pe care e înregistrata confesiunea unei prietene, Anna: sperantele ei, pasiunile ei, oboseala si motivele ei de a se sinucide. În a treisprezecea zi, dupa ce a renuntat la bani, la iubire, la serviciu, la fericire, dupa ce si-a ars ochii la lumina soarelui, în semn de ispasire, Besson întoarce banda. Anna marturiseste ca a mintit, ca îi este greu sa-si exprime motivele sinuciderii, dar ca va muri; a înghitit fenobarbital, iar el îi va auzi ultimele cuvinte. Asista la moartea Annei, care spune: „A fost potopul."